Președintele Asociației „22 Decembrie”: Am putea observa că teroriștii inventați atunci au fost tocmai românii

Nu trebuia să moară niciun român în stradă, dar au murit pentru că niște persoane s-au jucat cu unele cuvinte în momente cruciale, spune președintele Asociației „22 Decembrie”, Florian Adiel, participant activ al evenimentelor de la Revoluție din Baia Mare.

„După 36 de ani, aud mereu povestea cu teroriștii, iar unele voci susțin cu tărie că aceștia au existat, iar alții că n-au existat. Dacă punem cap la cap toate documentele istorice și le interpretăm corect am putea observa că teroriștii inventați atunci au fost tocmai românii. Termenul a prins, face parte din cultura revoluției și, cel mai probabil, cuvântul acesta aruncat atunci, în decembrie '89, a făcut mult rău.

Atunci, în decembrie '89, nu trebuia să moară nici un român în stradă. Nu avea pentru ce să moară și totuși s-a murit pentru că niște persoane s-au jucat cu unele cuvinte în momente cruciale. Schimbarea din România ar fi trebuit să se producă firesc atunci, nu cu morți omenești, destine frânte și viețile unor familii distruse pe viață. În Ungaria, Polonia, fosta Cehoslovacie, fosta Germanie Democrată, Bulgaria au fost schimbări, însă n-au murit în stradă atât de multe persoane precum în România. Acest lucru rămâne dureros și acum, la atâția ani de la Revoluție”, a spus Florian Adiel.

„Toate armele, îndeosebi pistoalele, au fost abandonate”

Acesta și-a amintit că securiștii și milițienii care se aflau în sediul județean al celor două instituții au fugit din clădire pe 22 decembrie și au lăsat toate armele în dulapuri sau fișete.

„La 36 de ani după aceste momente tensionate parcă totul devine o amintire îndepărtată. În momentul intrării noastre în sediul miliției și securității județene, că cele două funcționau în aceeași clădire, majoritatea subofițerilor și ofițerilor fugiseră din instituție. Am fost întâmpinați de un tânăr ofițer, Mureșan, și alți câțiva ofițeri rămași. Toate armele, îndeosebi pistoalele, au fost abandonate în fișete sau dulapurile metalice pe care le foloseau.

Totuși, partea amuzantă a fost consumată în urma cu ceva ani când fosta șefă a IPJ Maramureș, a contactat asociația, precizând că le lipsesc două pistoale. Vă dați seama că acel lucru era imposibil pentru că securitatea păstra o evidență atentă a armelor din dotare și niciun civil nu avea cum să își însușească un pistolet. Nu știu ce au făcut după această solicitare, însă e hilar să vii după atâția ani de la Revoluție și să spui că nu găsești două pistolete”, a spus Florian Adiel.

Conform acestuia, în zilele Revoluției n-a fost tras niciun foc de armă, însă a existat o stare de presiune permanentă de a aduce trupele securității aflate într-o cazarmă din Șomcuta Mare.

„Situația a fost permanent extrem de tensionată, foarte mulți oameni se aflau în stradă, în fața porții de la intrarea în sediul Securității, iar pe acest fond unii dintre civili, dar și ofițerii aduceau mereu în discuție aducerea trupelor de securitate, adică soldați în termen de la unitatea militară Șomcuta Mare, acolo unde funcționa cazarma trupelor de securitate din județul Maramureș.

Acest lucru nu s-a întâmplat pentru că, împreună cu alte persoane, am încercat să calmăm starea de spirit extrem de agitată și să le explicăm celor din clădire că nu suntem atacați de nimeni și nici nu am fi avut pentru ce. Dacă atunci am fi mers în direcția sugerată de unii și solicitat aducerea trupelor de securitate în Baia Mare, cred că ar fi fost un măcel. Confuzia, tensiunea împinsă peste limită, zvonurile și dușmanii imaginari erau, de fapt, inamicii momentelor revoluției. Cert e că, până pe 5 ianuarie 1990, împreună cu mica mână de oameni proveniți din cele mai variate domenii economice, pot spune că în acele zile am condus Securitatea și Miliția, apoi lucrurile au luat o cale așezată”, a mai spus Florian Adiel.