Spre deosebire de creația lui Ion Creangă, în povestea noastră nu este vorba doar de un porc. Sunt vreo doi pe teren, într-o exploatație abia declarată din Bora, undeva la poalele cimitirului. Și încă alți câțiva, aproape o turmă, în instituțiile statului. La vârf chiar.
În loc de un moș și-o babă
porcii din povestea noastră aveau drept proprietar un cetățean pe numele său Andrei Nuș. Omul își câștiga pâinea cea de toate zilele robotind cât era ziulica de lungă la o întreprindere cu profil funerar de la noi din oraș. Porcii îi crește cu voie de la patron ca să-i împartă cu tovarășii de muncă la Crăciun. Că leafa-i mică și se topește repede pe facturi și impozite.
Întreprinderea care se îngrijește de trimiterea oamenilor la cele veșnice se cheamă Petracom SRL și este deținută de mireanul Radu Paros. La vremea lui fost dregător la consiliul local Slobozia, Paros a avut grijă să-și pună-n cap ștăbărimea locală pe care a atacat-o cu diverse teme în îndelungata lui carieră de servitor al contribuabililor din Slobozia.
Întreprinderea funerară a lui Paros este situată pe o bucată de teren luată în concesiune de la primărie încă de pe vremea când se potcovea păduchele cu 99 de ocale de fier și făcea diverse treburi. Adică demult tare de tot.
În ograda situată la poalele cimitirului, viața tihnită își rupe brutal cursul la început de decembrie. Ochiul vigilent al coanei Dorinei Milea, jupâneasa care-l reprezintă pe primarul Mocioniu în cimitir, sesizează niște anomalii în curtea atelierului lui Paros.
Gâlceavă la umbra morților
Ca să respectăm adevărul istoric ar trebui să spunem că primul care a sesizat oarece contradicții antagonice între morții care-și dorm somnul de veci și funcționarii jupânesei Dorina a fost Paros.
Slobod la gură, fostul dregător a prins a glăsui cui stătea să-l asculte cum că oamenii primăriei din cimitir se ocupau cu obținerea de ciubucuri grase pe care le împărțeau cu administratorul cimitirului. Și că ciubucurile conțineau cotă parte pentru un grăsun din primărie care se furaja intensiv deși nu urma să-l taie nimeni.
Jupâneasa Dorina a anchetat cazul și a decis să-l scoată pe administrator din dregătorie. Pentru postul vacantat s-a creat îmbulzeală mare. S-au dat lupte grele spun gurile rele, între vicele Gradea și administratorul public Puia, fiecare având un candidat pentru funcția supremă din cimitir. Gâlceavă mare pentru o funcție mică, dar strategică!
În confruntarea din titanii administrației a picat la mijloc Paros, cel care voia doar ca oamenii primăriei să nu ia șunca din fasolea firmelor de profil care activează la cimitir. Adică să nu mai facă lucrări contra ciubucuri, vegheați de capete încoronate din primărie.
Porci contra porci
La o analiză sumară, Paros intră în colimator ca un fel de bomboană pe colivă. Scandalul ajunge la urechile ciulite ale primarului Mocioniu. Om de acțiune, primarul ascultă pricina viceprimarilor și decide că trebuie să intervină. Chemat la dreptate, Paros este somat să își ia cei doi porci din curtea atelierului, porci care așteptau cuminți să-și dea viața în folosul angajaților de la Petracom SRL.
Nici până astăzi nu s-a aflat ce legătură aveau cei doi porci cu gâlceava șpăgilor din cimitir și care era vina lor pentru deranjul intervenit subit între Puia și Gradea pe tema viitorul administrator al locurilor de veci din oraș.
Judecând sumar, primarul decide să acționeze ferm. Și, după cum spun gurile rele, trimite în cimitir poliția locală dotată cu pix și carnetul de procese verbale în vederea pedepsirii răsculatului.
Sosiți la locul pricinii, polițiștii constată că singura sancțiune pe care i-o pot aplica lui Paros este să-i ia boii de la bicicletă. Așa că fac stânga-n împrejur și-i raportează lui Mocioniu că misiunea de pedepsire a fost un eșec.
Scăpați ca prin minune, porcii lui Paros își continuă drumul implacabil către moarte, asteptând înfrigurați Ignatul. Paros se prinde că este sub asediu și acționează. Muncitorii lui se organizează în apărarea caltaboșului dar și a tobei, înregistrând exploatația pe numele adevăratului proprietar al patrupedelor.
O cerere de crotaliere a animalelor aterizează la cabinetul medical al medicului veterinar Adrian Mocioniu. Problema părea rezolvată iar cazul ar fi trebuit clasat. Căci oamenii lui Paros nu puteau fi amendați pentru că la poalele cimitirului creșterea porcilor este permisă. Iar în contractul de concesiune deținut de Petracom nu se precizează nicio interdicție cu privire la acest aspect minor.
Porci și mai mari ies la bătaie
Dar primarul Adrian Mocioniu nu putea fi bătut așa ușor. Nu când deține drept de viață și de moarte asupra poporului și nu când la DSVSA ușile-i sunt deschise. Și lui și administratorului public Puia, posesor de frate cu rol de conducere în instituția veterinară.
Jupâneasa Dorina este însărcinată (nu cu prunc, Doamne Ferește, că și așa-s destui) cu ingrata misiune să-l dea în gât pe Paros la fratele administratorului Puia. Adică la DSVSA Ialomița. De Moș Nicolae, la poalele cimitirului descinde un echipaj de bipezi. Le spunem așa ca să-i deosebim de bietele dobitoace necrotaliate pentru că oamenii de la cabinetul domnului Mocioniu nu avuseseră timp sau chef. Bipezii veterinari analizează sumar cauza și-l ard pe Paros cu o amendă pentru că a permis angajaților să crească doi porci fără cod de exploatație.
Cu alte cuvinte, Paros este amendat pentru că niște cetățeni au crescut doi porci cu aprobarea lui, pe terenul firmei Petracom. Și că porcii, bieții de ei, nu aveau cod. Adică așa cum nu au mii de godinaci din județ. Culmea,dincolo de faptul că nu au fost amendați, multora dintre grăsuni li s-au plătit și cheltuielile de înmormântare cu ocazia pestei porcine. Care-i legătura și de ce este ars Paros dacă porcii sunt ai salariaților, veți întreba. Și noi vom răspunde: ghici?
Morala
Dacă te amesteci în tărâțe, te mănâncă porcii. În cazul de față, Paros s-a amestecat în tărâțele din care porcii de la Primăria Slobozia se alimentează regulat. Numai că spre deosebire de porci, cărora le vine rândul de Ignat, suinelor implicate în această afacere cu miros de porcărie ordinară nu le vine rândul niciodată. Sau cine știe?
