Mișto afacere! Plantezi pomi cu Tatulici, bagi niște clipuri la televizor despre Țara lui Andrei și economia de apă și faci câteva lucrări de decontaminare a unor situri petroliere pentru care bagi un decont de 22,5 milioane de euro. Faci asta când te cheamă OMV, firmă din Țara lui Andrei, și când ești principalul poluator din România.
Țara lui Andrei este Austria iar compania care s-a angajat să ne scape de poluarea cu hidrocarburi (pe care tot ea o produce) pentru vreo 600 de milioane de euro este Petrom. OMV Petrom! De unde plătim atâta bănet? Simplu. Din cele 668 de milioane încasate de către statul porcesc român, în 2004, din vânzarea acțiunilor Petrom. Teoretic, am făcut o afacere. Practic, am cedat perla coroanei bașca resurse imense de energie pentru contravaloarea a vreo 3 kilometri de autostradă. Și, drept ciubuc fiscalizat, ne angajăm să tragem vreo 120 de milioane de euro de la UE pe care să-i virăm la OMV Petrom (după unii la Gazprom!) ca preț modest al unor servicii de decontaminare a mediului. Cum ar veni, poluatorul plătește amenzi modice și încasează prețuri babane pentru a combate propria-i poluare. Mega afacere, frate!
Poluarea cu hidrocarburi de pe vremea lui Ceașcă
era musai să fie combătută. Căci după normele europene, la care am dat șpagă să aderăm, am continuat să depunem deșeuri petroliere în batale, manifestând noi, ca popor, o mare durere în dos față de mediu. Rezultatul poluări cu hidrocarburi petroliere provoacă mari tulburări atât componentelor biotice cât şi componentelor abiotice din cadrul ecosistemelor. Poluarea solului şi degradarea calității acestuia, datorită compușilor chimici este una dintre cele mai grave forme de poluare, deoarece spre deosebire de apă şi aer unde poluanții au posibilitatea de a se dispersa şi de a se dilua ușor, în sol aceștia se acumulează.
Batalul în cazul de față nu este chestia aia castrată de pus în proțap, ci o groapă în care se depozitează deșeuri periculoase rezultate de la exploatările petroliere. Aceste bombe ecologice, vreo 44 la număr conform numărătorii lui Adrian Năstase comisă la privatizarea Petrom din 2004, urmau să fie golite iar terenurile să fie curățate și redate circuitului agricol. Obligația era a statului român. Băieți subțiri, austriecii de la OMV s-au angajat să facă ei lucrările iar statul, mare boier, să stea cu burta la soare și să achite contravaloarea. Inițial se estima că obligațiile de mediu se ridicau la vreo 178 de milioane de euro, sumă care includea și măsurile pe care OMV trebuia să le implementeze în activitatea proprie.
Ulterior, în 2008, austriecii trag linie și ne anunță că doar combaterea poluării istorice va face să ne sară vreo 600 de milioane euro din buzunare. Socoteala este întărită în 2010 de maghiarul Laszlo Borbely, care în calitate de ministru al mediului grăiește cam așa: „La nivelul Petrom, trebuie să ecologizeze şi să se închidă peste 80 de batale, în valoare de circa 450 milioane de euro, conform contractului de privatizare încheiat în 2004. Așa de inteligent au negociat colegii contractul în 2004, încât ei (OMV Petrom, n.r.) trebuie să dea 50 de milioane de euro, iar restul trebuie să dăm noi (autoritățile române, n.r.). Trebuie găsite unele metode care sunt folosite în alte țări”. Cum s-a ajuns de la 44 de batale la 80, mare mister! Finanțarea acestei operațiuni se făcea dintr-un cont gestionat de Ministerul de Finanțe în care s-au depus 50 de milioane de euro, urmând ca pe măsură ce se efectuau lucrări ele să fie decontate. La toate cele 3 locații, respectiv Brazi, Pitești (Arpechim) și Doljchim s-au demarat lucrări ample. În 2010, zice Garda de Mediu, golirea celor 44 de batale din cele 3 locații s-a finalizat.
Băieții din Țara lui Andrei ne-au chemat la Curtea de Arbitraj de la Paris pentru că statul a refuzat să plătească 91,6 milioane de lei contravaloarea lucrărilor făcute la Doljchim și la Rafinăria Petrobrazi. Este vorba de notificarea pretenţiei nr. 971/20.11.2009 pentru obiectivul “Închiderea celor două batale de slamuri fosfo-amoniacale de pe platforma Combinatului Doljchim Craiova”, în valoare de 30.252.175,84 lei (fără TVA), echivalentul a 7,2 milioane de euro, şi Notificarea pretenției nr. 118/26.03.2010, pentru obiectivul “Ecologizarea celor două batale interioare din cadrul Rafinăriei Petrobrazi”, în valoare de 61.431.494,04 lei (fără TVA), echivalentul a 15,3 milioane de euro. Povestea este în derulare iar Ministerul Mediului tace ca mortul în păpușoi. Pentru că el, ministerul, este pe cale să ne ofere o mică surpriză. Și nouă și austriecilor.
120 de milioane de euro de la Doamna
Merkel sunt pe cale să ajungă în buzunarul OMV pentru că românașii s-au decis să dea atacul la buzunarele europenilor. Prin scrisoarea Comisiei Europene înregistrată la MMSC în 9 aprilie 2013, s-a pronunțat admisibilitatea de principiu a solicitării de asistență pentru proiectul major “Reabilitarea siturilor contaminate istoric cu produse petroliere, faza I” şi finanțarea din fonduri nerambursabile aferente POS Mediu. Printr-o decizie pronunțată în data de 16 aprilie 2014, Comisia Europeană aprobă contribuția financiară pentru proiect, pentru recuperarea costurilor suportate de statul român. Proiectul de hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții “Reabilitarea siturilor contaminate istoric de industria petrolieră în România – Faza 1 (Facilităţi)” prevede alocarea a 527 milioane lei (119,23 milioane euro) pentru realizarea investiției în 2014 – 2015.
Investiţia presupune remedierea celor două batale de șlam fosfoamoniacal Doljchim, remedierea celor patru batale interne şi externe Petrobrazi, remedierea celor două halde de deșeuri triazinice şi acrilonitril din cadrul Arpechim, remedierea lacurilor Dâmbovnic şi Suseni – Arpechim, remedierea celor 25 de batale de reziduuri petroliere din activitatea de explorare şi producție şi remedierea depozitelor de produse petroliere Vaslui şi Făurei, potrivit proiectului de HG. După cum se poate observa, la nota de plată intră și obligațiile pentru care ne judecăm cu Țara lui Andrei. Ceea ce însemnă că nu le-am plătit. Și nu le-am plătit pentru că, zice Ministerul Mediului, frații de la OMV au făcut „exces de zel” cu niște studii scumpe pe care statul nu vrea să le plătească. Păi, măi frate Năstase, biiiiip, biiiip morții și răniții, de ce ai acceptat tu să lași austriecii să facă licitații pentru lucrări pe care le plătești tu? Aud?
Țara lui Andrei poluează la greu
deși cere bani și mai grei să ne decontamineze. Februarie 2015. Garda de Mediu Argeș a amendat cu 100.000 de lei compania OMV Petrom, iar Administrația Bazinală de Apă Argeș Vedea a sancționat același operator cu 35.000 de lei, după ce râul Cotmeana a fost poluat pe o lungime de 12 kilometri din cauza unei avarii la o magistrală de transport țiței. Conform sursei citate, poluarea accidentală s-a produs duminică, 22 februarie, când o magistrală de transport țiței care trece prin zona localităților Cocu şi Poiana Lacului s-a spart, 300 de litri de petrol şi 300 de litri de apă sărată deversându-se din conducta administrată de OMV Petrom în apele râului Cotmeana. Ca să evite poluarea OMV trebuia să investească aproximativ 1.000.000 de euro în reabilitarea a 6 kilometri de conductă. Întrebare: de ce n-a făcut-o din 2004 până acum? Răspuns. Pentru că în România ține! Cum să pui, mă guvernule, lupul paznic la oi? Ca să răspundem la asta trebuie să urmărim banul.
Acționariatul OMV pute a gaz
sau mai bine zis a Gazprom. Primele miresme sovietice au fost percepute în 2014, când burghezii de la Ruters au scris un text din care rezulta că rusnacii vor să cumpere 25% din compania austriacă OMV, care controlează Petrom. Reuters a scris că preluarea unui sfert din acțiunile OMV ar oferi grupului rus de stat Gazprom un „cap de pod” în UE, în timp ce autorităţile europene au impus sancțiuni Rusiei din cauza anexării Crimeei şi au nemulțumiri semnificative legate de gazoductul South Stream, care va fi construit de Gazprom şi parteneri europeni până în Austria.
Compania holding OIAG a statului austriac, care controlează aproape 32% din OMV şi are un pact cu International Petroleum Investment (IPIC) din Abu Dhabi prin care își coordonează votul în anumite situații, precum şi transferurile de acțiuni, a afirmat că nu are indicii că IPIC vrea să iasă din acționariat. Și dacă rușii neagă iar doamna Merkel le tot face vizite pe motiv de securitatea în Ucraina, ce dovadă mai trebuie ca să ne prindem pe cine am tocmit să ne ecologizeze plaiul?
