Foto infoialomita

Scenariul ultimelor două cicluri electorale se repetă. Primarul în exercițiu a picat în dizgrația partidului care l-a propulsat. Ca atare și-a pierdut susținerea consiliului local, iar asta echivalează cu un război politico-administrativ.

Trecerea lui Mocioniu în barca Pro România nu diferă cu nimic de excluderea lui Gabi Ionașcu din PSD, în 2012, sau de ejacularea lui Stoica din postura de candidat în 2016. Cum scenariu se repetă și cu Mocioniu, nu este lipsit de sens să ne întrebăm dacă nu cumva asistăm la un model comportamental patentat de PSD.

Este pentru a treia oară în tot atâtea cicluri electorale în care Partidul se pregătește să facă o campanie electorală bazată pe demonizarea propriului primar. Dacă în cazurile lui Ionașcu și Stoica ruptura a intervenit spre finalul mandatului, în cazul lui Mocioniu divorțul pe motive de nepotrivire de caracter a intervenit la jumătatea ciclului electoral.

În toate aparițiile sale publice Mocioniu și-a manifestat voalat nemulțumirea față de apucăturile partidului pe care, deși le-a văzut pe viu în calitate de băiat de mingi, se pare că nu le-a înțeles. Extras de Neacșu din masa amorfă de pesediști neteziți pe creier, primarul în exercițiu a făcut greșeala să creadă că statutul primit cadou îi conferă mai multă autonomie decât cea pe care o are o păpușă față de păpușar.

Inadaptarea sa la realitățile nocive din PSD se datorează faptului că a identificat târziu cine trage sforile în partid și în ce ordine trebuie pupate inelele în organizație. Ce n-a înțeles Mocioniu este că masa amorfă a pesediștilor, deși lipsită de chip și creier, este cea care ridică și coboară marionetele în ierarhie. Iar ea, bestia cu creier plat, răspunde la comanda celui care o hrănește sau îi dă iluzia că o hrănește.

Abil ca o matroană de bordel, Stoica a știut să accepte umilința de a se face preș în fața organizației și a așteptat în liniște să treacă valul de simpatie creat artificial de armata de partid pentru noul primar. I-a adulmecat slăbiciunile și a pândit momentul în care Mocioniu a început să se decupleze de la sforile partidului. Abia atunci a început să sape, activând pe rând cârtițele lăsate în administrația Sloboziei.

Oameni fără niciun fel de pregătire profesională, paraziți făcuți cetățeni onorabili cu slujbă la stat, trolii lui Stoica au cules informații compromițătoare, au săpat tăcut la rădăcină și au sabotat discret activitatea mediocră a primarului, pe care nu l-au dorit, de fapt, niciodată.

Pentru PSD Mocioniu a fost doar o manta de vreme rea, o nouă soluție scoasă din buzunar de un partid incapabil să livreze altceva decât avantaje pentru armata de necuvântătoare care-l susține. Păcatul lui Mocioniu este acela că a fost incapabil să-și înțeleagă inadecvarea,  Nu a priceput că n-a fost altceva decât momeală electorală ieftină pentru un electorat fără așteptări. Că Neacșu nu l-a considerat niciodată altceva decât o râmă înfiptă într-o undiță din care să muște votanții abulici ai PSD. Sau, dacă a priceput, s-a mințit că nu pricepe faptul că e parte a problemei și nicidecum o soluție.

Aflat în căutarea unui protector care să-l țină la adăpost de mulțimea ineptă, primarul a migrat taman către cel care i-a fost călău. S-a refugiat de manevrele mizerabile ale tandemului Stoica-Băcanu fix în brațele lui Neacșu. Pentru că haina de primar a început să-i placă . Cu tot cu sforile pe care le conține din fabrică. Dramatic pentru Mocioniu este că nu pricepe ce rol a avut el în această ciorbă puturoasă pe care PSD și așchiile sale o servesc regulat la cantina socială numită Slobozia. Și n-a înțeles că strategia de tip „ori eu ori ei” nu funcționează la PSD, partidul care periodic își consumă liderii ca aperitiv.