Rămasă fată bătrână din motive de încremenire în proiect coana Europa se confruntă cu un val de proteste și amenințări care riscă să-i deterioreze definitiv machiajul de cocotă bordeleză. Strivită de povara haidamacilor neo-liberali, promotori ai capitalismului de cumetrie bazat pe pixeli, bătrâna senilă riscă să rămână și neregulată și fără pensia pe care a pierdut-o la barbut pe mâna cămătarului de peste ocean, Goldman Sachs.
În așteptarea inversării polilor magnetici ai pământului care ne-ar da un restart și ne-ar forța să ne reîncepem evoluția de la comuna primitivă suntem martorii inversării premature a polilor politici ai planetei.
Marxismul, care invada sub formă de crivăț dinspre est, pare a-și mutat izvoarele spre putredul vest de unde izvorăște sub forme din ce în ce mai perverse și greu de depistat. Granițele au dispărut, cenzura a fost înlocuită cu iluzia libertății totale iar cozile s-au mutat de la pâine la promoțiile de Black Friday din marile cooperative de consum occidentale.
Atenți și preocupați de propășirea materială capitalistă nici n-am realizat că, fără să vrem, ne-am întors de unde am plecat. Politicienii cu papion arată cu degetul spre maica Rusie, pe care o acuză că și-ar fi băgat coada propagandei în ciorba capitalistă preparată pe Wall Street și livrată din City-ul londonez către tot poporul.
Taica Putin este indicat drept principalul artizan al victoriei lui Donald Trump la alegerile din America decadentă. Parlamentarii europeni aruncă în capul populației lături propagandistice sub formă de rapoarte care ne arată cum manipulează Rusia biata mass medie europeană.
Până și genialul Zuckerberg, inventatorul rețelei Facebook, acuză intoxicarea cu știri false din Internet și anunță măsuri de cenzură. Cenzură am zis? Păi cum rămâne cu democrația, cu libertatea, cu drepturile? Se pare că cineva tocmai le-a urcat în pod.
Marxismul 2.0 care ne-a invadat brusc
nu-i de acum și nu s-a născut ieri. El își are originile în perioada 1920-1930, când niște gânditori bolșevici au anticipat că paradigma luptei de clasă dintre exploatați și exploatatori nu va ține la nesfârșit. Semnalul l-a dat seria de înfrângeri triumfătoare pe care mișcările bolșevice le-au înregistrat în Ungaria, Polonia, Germania sau Cehia, unde proletarii au refuzat să se alăture cauzei generoase teoretizate de iluminatul Marx.
Câțiva gânditori masculi s-au apucat să gândească și au ajuns la concluzia că muncitorii oprimați nu vor adera la mișcarea bolșevică din motive de bariere religioase și tradiții creștine care-i împiedică să accepte iluzia unui trai mai bun la schimb cu abandonarea valorilor moștenite de generații.
În1920 cominterniștii Antonio Gramsci și Georg Lukács, urmați de Wilhelm Reich și Herbert Marcuse, ultimul membru al Școlii de la Frankfurt, au pus bazele marxismului cultural sau freudo-marxismului. Potrivit acestora instaurarea comunismului planetar trebuia să înceapă prin crearea proletarului de tip nou care să fie dispus să distrugă societatea tradițională. Lukacs a fundamentat terorismul cultural bazat pe descătușarea instinctelor primare ale individului și introducerea unui program de educație sexuală în școli.
Copiii erau instruiți în teme precum „iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura „arhaică” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei și irelevanța religiei ce privează omul de plăceri. Femeile erau instigate la revoltă împotriva normelor sexuale tradiționale.
Campania „Terorismului cultural” inițiată de Lukacs a fost precursoarea a ceea ce „corectitudinea politică” va genera mai târziu în școlile americane. La baza acestui nou concept stătea concepția lui Freud, care vedea societatea tradițională drept un factor represiv pentru libertatea individului.
Corectitudinea politică are la bază perversitatea polimorfă,
descătușarea sexuală și instinctele animalice ale omului de tip nou. Această animalizare a omului urma să înlocuiască lupta de clasă proiectată de Marx, în care proletarii se cafteau cu exploatatorii pe tema unui trai mai bun. Conceptul se bazează pe teoria lansată de Freud în 1930 conform căreia civilizația, definită drept cultură, are un efect represiv asupra instinctelor sexuale ale omului văzute ca sursa fericirii supreme.
Principiile morale ale societății trebuie înlăturate pentru ca omul să poată atinge fericirea absolută. Grupul de cominterniști în frunte cu maghiarul de origine evreiască Lukacs au suprapus conceptul lui Freud peste teoriile lui Marx, substituind lupta de clasă cu lupta pentru emanciparea „culturală”.
Destrămarea învelișului moral al societății și eliberarea individului de constrângerile impuse de creștinism devine stindardul care trebuia să unească minoritățile sexuale și pe toți declasații care nu se puteau manifesta așa cum ar fi dorit.
Herbert Marcuse definește viitorul nucleu al luptei pentru emancipare ca fiind format din minorități sexuale și rasiale, femei și tineri. Scopul noului manifest cultural de origine marxistă devine distrugerea acestei civilizații, revoluția totală, liberalizarea radicală și abolirea tuturor normelor, restricțiilor și tabu-urilor ce îngrădesc instinctele primare.
În 1933 când taica Hitler ajunge la putere marxiștii reuniți în Școala de la Frankfurt migrează în SUA, unde dezvoltă și rafinează teoria. Marcuse anulează dintr-un condei genul, pe care-l consideră un detaliu constructiv nerelevant, introducând conceptul conform căruia sexul unei persoane nu este acela cu care persoana s-a născut, ci acela pe care persoana îl conștientizează și care-l manifestă. Obiectivele lui Marcuse :
„..să demanteleze societatea americană, folosind diversitatea şi multiculturalismul ca pe nişte «răngi» cu care să demoleze structura acesteia, bucată cu bucată. El i-a opus pe negri albilor, punând «grupurile victimă» în conflict cu societatea în ansamblu. Teoria lui Marcuse despre grupurile-victimă ca noul proletariat, combinată cu teoria critică a lui Horkheimer, a pătruns în mediul universitar american, unde a devenit baza mişcării post-structuraliste (studii «de gen»/LGBT/queer). Toate îşi descriau făţiş menirea: de a aboli valorile tradiţionale creştine, tradiţiile acceptate ale culturii occidentale, şi a le înlocui cu un relativism moral ce pune semnul egal între toate culturile şi filosofiile – cu excepţia civilizaţiei apusene «exploatatoare şi rele».”
( Andrew Breitbart, Righteous Indignation. Excuse me while I save the world, Grand Central Publishing, 2011).
Modelul teoretic al noii societăți a penetrat adânc mediile universitare americane unde este regăsit și astăzi. Abolirea decenței în favoarea descătușării animalului din om, înlocuirea eticului cu esteticul are ca efect anularea persoanei. Coborârea conștiinței de la cap la nivelul organelor genitale și legiferarea aberațiilor comportamentale drept manifestări firești care trebuie acceptat obligatoriu de majoritatea neatinsă de noua ideologie sunt noile coordonate ale unei societăți rămase fără fundament și fără repere.
Festivalul de la Woodstock marchează începutul mișcării
pentru drepturile homosexualilor. În 1969, pe pajiștea unui fermier din statul New York are loc un concert care durează 3 zile. Participanții militează pentru oprirea războiului din Vietnam și promovează iubirea liberă de orice fel de constrângeri. Au loc orgii și se consumă droguri în draci. Festivalul devine tradiție și marchează începutul luptei homosexualilor pentru drepturi.
Mișcarea Hippie prinde rădăcini și militează pentru schimbarea societății îmbătrânite. Pe lângă ideile corecte care vizau eliminarea discriminării bazate pe rasă hippioții definesc calea către o societate nouă: sexul și drogurile.
Privind retrospectiv, atitudinea americană din anii ’60 în legătură cu aspectele referitoare la sexualitate, era o atitudine conservatoare, restrictivă. Puțini americani vorbeau deschis despre nuditate, contacte sexuale sau despre natura plăcută a acestora, acestea fiind văzute drept subiecte private.
Orice abatere de la aceste norme era privită ca fiind indecentă. Rebeliunea hippie s-a concentrat împotriva imaginii murdare sau rușinoase a sexualității, promovând sexul ca fiind ultima expresie a unității, compasiunii și iubirii. Pentru generația hippie, sexul era un aspect care trebuia celebrat, expus și nu cenzurat. Nebunia se declanșase.
Stânga și dreapta se pervertesc la neoliberalism
care devine noua ideologie ce domină economia globală. Capitalismul clasic este abolit și locul său este luat de de-reglementare. Globalizarea afacerilor și corporațiile multinaționale definesc o nouă realitate economică în care statul devine moașă comunală care hrănește asistații din firimiturile lăsate de corporații sub formă de taxe și impozite.
Statul social devine forma de manifestare comună a curentelor politice clasice. Uniformizarea politicilor sociale, controlul strict aplicat micilor companii tradiționale și dereglementarea pentru marile companii financiar-bancare sunt noile realități ale capitalismului de tip neo-liberal. Pe acest fond reglementările elaborate de state favorizează fățiș minoritățile sexuale definite de Marcuse și Lukacs drept motorul neo-marxismului.
Structura supra-statală numită Uniunea Europeană introduce reglementări aberante care atacă în bază fibra morală a creștinismului. Creștinismul văzut ca un cod etic menit să țină societatea departe de promiscuitate și indecență este atacat puternic de hipioții anilor ’60-’70, deveniți acum hispsteri.
Excesele din interiorul Bisericii favorizează atacurile dându-le conținut. Statul, mai ales cel românesc, cumpără bunăvoința bisericii cu bani de la buget ceea ce alimentează nemulțumirile credincioșilor și dă apă la moară ateilor din noua mișcare de eliberare. În Suedia tinerii din Partidul Liberal al Poporului cer legalizarea incestului liber consimțit între frați după vârsta de15 ani și a necrofiliei. Justificarea cererii face trimitere direct la conceptul freudo-marxismului teoretizat la Frankfurt în anii ’30: „Noi înțelegem că (incestul – n.r.) poate fi considerat neobișnuit și dezgustător, însă legea nu poate să te împiedice să fii dezgustător.”
În 2014 Consiliul de etică al Germaniei a propus ca actele incestuoase între frați să nu mai fie pedepsite de lege, după examinarea cazului unui bărbat care a avut 4 copii cu sora sa. Dezbaterea este în toi. Dereglementarea din domeniul economiei merge mână în mână cu abolirea normelor morale definite de creștinism. Iar acesta nu este decât începutul.
Parlamentul European a aprobat foaia de parcurs a homosexualilor
4 februarie 2014. Parlamentul European a aprobat, cu 394 de voturi pentru, 176 împotrivă și 72 de abțineri, o variantă a Raportului „Lunacek” inițiat de marxista austriacă Ulrike Lunacek.
Raportul subminează principiul universalității drepturilor omului și al egalității în fața legii, dat fiind faptul că acesta conferă drepturi și un statul privilegiat comunității LGBTI, de care restul cetățenilor europeni sau alte grupuri precum creștinii, evreii, musulmanii sau alte grupuri nu beneficiază;
– Raportul conferă un drept absolut la libertatea de exprimare și reuniune a comunității LGBTI, exercițiul acestui drept implicând restrângerea acelorași drepturi și libertăți ale celor care doresc să critice stilul de viață al acestei comunități;
– Raportul afirmă că persoanele LGBTI au nevoie de o protecție mai largă datorita persecuției, excluziunii sociale etc a acestora, însă realitatea arată că așa zisele «hate crimes» sunt comise mai degrabă de către activiștii LGBTI împotriva opozanților lor;
– Raportul se bazează pe date colectate în cadrul Anchetei LGBTI realizate în 2013 de Gallup, în numele Agenției UE pentru drepturile fundamentale, a cărei metodologie a fost aspru criticată, vulnerabilitatea comunității LGBTI nefiind în niciun fel dovedită;
– Raportul este folosit ca instrument politic pentru a se rezolva o problema științifică: acesta cere UE să-și exercite influența politică asupra OMS, astfel încât homosexualitatea sa fie înlăturata din lista deviațiilor mentale sau comportamentale;(sursa: inliniedreapta.net)
Europarlamentarii români din PSD și PNL au votat raportul cu ambele mâini. Astăzi ambele grupuri de viețuitoare politice își fac propagandă pe tema familiei tradiționale pe care o vor introdusă cu japca în Constituție pe baza unei definiții fără cap și fără coadă. Nu sunt numai ticăloși, ci și proști făcuți grămadă.
