Târgul de voturi de la Căcâna (foto- recorder.ro)

Suntem un popor eroic cu trecut glorios și dârz până la prostie. De mii de ani am stat aici, la porțile occidentului, oprind hoardele de năvălitori, echipați doar în izmene și având ca scut piepturile și capetele goale. Suntem un popor doldora de inteligență și hărnicie, pe care puterile oculte vor să-l înrobească și  să-i fure bogățiile. Așa sună campania de marketing pe care orice cretin o turuie la coadă la șaorma sau în îmbulzeala de sărbători de la casele supermarketurilor.

Adevărul și numai adevărul despre eroicul popor român iese însă la iveală cu ocazia alegerilor, procedeu de dată recentă prin care românului statistic este pus din patru în patru ani să-și dea cu părerea despre conducătorii țărișoarei. Și nu știu cum dracului se face, dar de fiecare dată din votul bravului românaș fără noroc rezultă niște conducători de tot rahatul.

Oamenii cinstiți care votează hoți.

În țara oamenilor cinstiți, la putere ajung hoții. La fiecare scrutin am avut măcar o duzină de bandiți pe buletinele de vot care au obținut scoruri de peste 70%. Sunt cazuri patologice de tip Constanța, Teleorman, Ialomița, Baia Mare, unde bandiți din hoarda numită PSD s-au înșurubat la conducerea județelor și nu mai pot fi clintiți de acolo. Dacă la Constanța Mazăre ar putea candida, ar lua peste 70% deși momentan e fugit în Madagascar din motive de bulău cu executare.

La fel la Teleorman, unde un infractor dovedit ca Liviu Dragnea face lejer 90 % dacă își pune mintea. Până și morții din județului îl votează deși eu nu mai pun botul demult la mici și bere. La Baia Mare primarul Cherecheș  a candidat din arest. Logic că a obținut 70% dintre voturi asigurate, următorul contracandidat zbătându-se în mizerie la vreo 10%. Tabloul este identic în Ialomița. În 30 de ani de administrație PSD, parte din conducerea condamnată, unii chiar arestați, peste 40% din voturi pe care gașca le ia din orice poziție. La fel stau lucrurile și în județele cu bandiți vopsiți în culori de dreapta, unde mioriticul cu drept de vot dă cu ștampila ca tembelul exact pe cel care a furat mai mult.

Care să fie explicația pentru acest comportament aberant? Explicațiile ni le dă tot eroicul popor român, un amestec omogen de inteligență sclipitoare și cretinism în stare pură. Iată câteva argumente de ordin doctrinar. Da, doctrinar, căci la eroicul popor român prostia are profunde valențe doctrinare.

 „A furat pentru el, dar a făcut și pentru noi”.

Acest argument este foarte utilizat. Și se traduce prin panseluțe, fântâni de milioane de euro făcute pentru populime și zeci de milioane de euro furate pentru primărel. Se adaugă ajutoare sociale de la buget, mici și bere la sărbătorile localității și se obține o dictatură democratică a bandiților aleși prin vot liber exprimat. Degeaba le spui boilor de pe plai că tot din bani lor s-a dat ce s-a dat, că nu te înțelegi cu ei. Asta pentru că mioriticul, nici măcar cel olimpic, nu pricepe că sursa de îmbogățire a golanilor o reprezintă taxele plătite de el.

„N-a prea făcut treabă, dar e băiat bun”.

Argumentul este frecvent întâlnit în comunitățile rurale, unde primarii nu colectează nimic la buget și trăiesc din alocările de la bugetele județene. Pe care le fură cu nesimțire. Băiatul bun dar hoț nu le cere taxe, nu le dă amenzi, se pupă cu babele la horă și ridică din umeri când vine vorba de pietruit ulițe sau de apa pentru cetățeni. Nu ne dă bani de la județ, zice el iar proștii îl cred! Sub blana de primărel sărac și politicos se ascunde, de regulă, un rechin imobiliar care acționează ca samsar de terenuri fiind el însuși un latifundiar camuflat. Este atât de bine camuflat că se alege ori de câte ori candidează.

„Să vină altul să se îmbogățească și el”?  

Acest argument ascunde resemnare și denotă o gândire economică profundă a tembelului cu drept de vot.  El știe că alesul lui l-a furat de l-a rupt, dar mizează pe faptul că banditul și-a făcut suma și, la un moment dat, va face ceva și pentru turmă. Din acest motiv votează hoțul, căci venirea unuia flămând va necesita un timp dat de relația T + 4, de furajare personală, perioadă în care populimea n-are a aștepta nimic în tigaia goală. Calcul este profund eronat și denotă mentalitatea mioritică de tip metastază, care i-a afectat alegătorului unitatea centrală. În loc să pună mâna pe par și să alunge câinele de lângă abator, votantul așteaptă ca javra să își facă plinul și să-i lase și lui un os. Tembelism acut!

Românul mijlocaș încremenit în scârbă.

Este specia care produce cam 80% din bugetul țărișoarei, adică averea pe care se bat lichelele candidate la demnități. Mijlocașul mioritic este atât de exigent încât nu-l satisface nimic. Are o pondere de cam 40% în turma cu drept de vot, dar nu calcă pe la urne. Că n-are cu cine vota. Este prețios, educat până la genunchiul broaștei, își face vacanța în Grecia sau la turci, la all inclusive, iar dacă-l întrebi cum și-a făcut banii schimbă vorba. Pentru el nu contează că statul îi fură taxele câtă vreme fură și el din masa impozabilă. Este în contra șpăgii, dar o dă bucuros dacă-i prins la colț, are criterii estetice și morale aplicabile doar altora și, în general, consideră că țara nu-l merită. În general el vrea o țară ca afară și, destul de rar, visează să-și ia țara înapoi, doar dacă și cei care i-au furat-o vor să i-o dea. Excepțiile sunt atât de puține, că nici nu merită să le amintim.

Concluzia este ușor de anticipat. Problema României nu este clasa politică coruptă, ci turma care se încăpățânează s-o aleagă. Ca remediu se recomandă schimbarea poporului măcar o dată la patru ani.