Produs 100% al marketingului de canal, de canal tv vreau să zic, palestinianul  Raed Arafat este Dumnezeul- tată și mamă al serviciului de urgență din țărișoară. Secretar de stat în Ministerul de Interne, acest nene s-a cățărat până în vârful statului național unitar românesc pe post de salvator.

Statuia a început să capete pete după ce un brav ofițer de la ISU l-a dat în primire pe Arafat, plasându-i unui alt Dumnezeu, anchetatorul public Cătălin Tolontan, niște imagini dosite de la intervenția IGSU la Colectiv.

Dacă stai să analizezi, Arafat, botezat de români Calafat (la așa zisele proteste din 2011), nu-i decât salvator de asfalt specializat în intervenții la marginea șoselelor, care a ratat ori de câte ori catastrofele au avut loc la dracu-n praznic. Munți de bani donați cu voioșie de românul iubitor de poleială, licitații cu dedicație, ambulanțe mai scumpe decât Air Force One și o cruntă ineficiență în situații cu adevărat disperate sunt singurele realizări notabile ale acestui palestinian de-a dreptul mioritic.

Era prin 1991 toamna

când noua stea palestiniană își începea ascensiunea. Se întâmpla la Tg Mureș, unde nea Calafat punea bazele unui ONG denumit Societatea Română de Medicină de Urgență și Catastrofă. În calitatea lui de angajat al Spitalului din localitate, Calafat își parchează ONG-ul fix în incinta serviciului de ambulanță de unde începe să racoleze pacienți. În 1994 primește drept donații niște ambulanțe americane scoase din uz pe care le lustruiește și le aleargă prin târg cu girofarurile aprinse la orice tamponare care necesita culegere de morți și răniți.

Cum Palestina și US Embassy rimează la fix, pe uniforma roșie a lui Calafat răsar primii epoleți. Eram deja în 1998 când, pe mâna ungurului Hajdu Gabor, ministru sănătății în guvernarea Țapului,  Calafat este adus la București în calitatea lui de specialist în medicina de urgență. Și o pune deja de câteva licitații pentru achiziția de salvări, în cărți apărând timid și compania Deltamed, fondată de partea mioritică din anturajul lui Calafat, omul de afaceri Dan Gorgan. În scurt timp Calafat își demonstrează limitele și se cară înapoi la spitalul din Tg Mureș unde continuă campania de marketing grețos pe spatele bieților accidentați. Poporul începea ușor, ușor să se înfioare.

Calafat, powered by PNL,

se întoarce la Ministerul Sănătății pe mâna ministrului pușcăriabil Eugen Nicolaescu, fost deputat liberal de Mureș. Flăcăul din Palestina lasă timiditatea la o parte și o pune pe lat. În 2006 înființează Fundația pentru SMURD și cooptează taman în board specialiști de renume în medicina de urgență cum ar fi Mihaela Rădulescu, probabil pe teme de silicoane și Radu Tudor expert în diaree verbală. La aceștia se adaugă și câțiva baștani de la E-ON sau Rompetrol, băieți cu dare de mână care devin și sponsori. Milioanele de euro încep să curgă, Calafat devine subiect de știre în toate jurnalele iar medicina de urgență din România se transformă în ONG de scos oamenii dintre fiare cu paramedici și aparat de sudură. Poporul devine brusc fan.

Revoluția lui Calafat

avea să se declanșeze firesc, în 2011, când micul Yasser se opune pe față reformei în sănătate pe care dictatorul Traian Băsescu voia să o implementeze. Calafat declară că ministrul sănătății din acea vreme, Adriean Videanu, este un dușman care vrea să desființeze SMURD.

În realitate, nimeni nu se atingea de SMURD, ci se dorea accesul salvărilor private la piața serviciilor de urgență fapt ce ar fi optimizat timpii de intervenție în caz de urgențe. Cu această minciună rostită senin la TV Calafat provoacă o isterie națională folosind pe post de levier infrastructura de mâncători de rahat a PSD-ului. Cu Victor Ponta pe post de ventilator și cu grămezi de bani pentru plata unor cetățeni revoltați dispuși să iasă pe stradă se pune de o revoluție. Ciobanul mioritic fraternizează cu palestinianul, se aruncă cu borduri în forțele de ordine. Nea Băsescu, într-un moment de slăbiciune, retrage proiectul. Pentru pensionarii din piață Rayed Arafat a devenit „domnul Calafat” iar ion iliescu și cati andronescu (bă, lăsați cu literă mică deoarece vă sparg dacă schimbați!) îl botează drept Yasser Arafat, ca efect al nostalgiilor de pe vremea lui Ceașcă. Poporul începe să umble la portofel și să doneze 2% pentru SMURD. În piață apare deja sloganul tembel „SMURD pentru noi, noi pentru SMURD”. Popor poetic, deh!

Calafat, powered by PSD,

înseamnă începutul sfârșitului pentru baronul SMURD. Aflat în punctul de maxim al ascensiunii sale Calafat devine secretar de stat la interne și capo di tutti capi în medicina de urgență. Ponta, ca boul, se leagă puternic de palestinian în speranța că se va cocoța pe umerii acestuia până spre fotoliul de la Cotroceni. Calfat abandonează moaca de arab apolitic și apare într-un clip publicitar al pontei socialiste în campania electorală din 2014.

Ponta pierde alegerile pe Facebook chit că înfrânsese la urne și de aici începe declinul. În dezastru de la clubul Colectiv (logic, socialismul se destramă de la o colectivă!) Calafat își ia primul șut în dinți mai sănătos. Ambulanțele de stat sunt ținute în garaje ca să facă loc ambulanțelor SMURD.

Mai rău, salvările private, care ar fi putut interveni mai rapid, sunt îndepărtate pentru ca jucăriile lucioase ale lui Clafat să ia caimacul publicității. Țeapa este cruntă că treaba este mai gravă ca o tamponare banală în care era meșter palestinianul. Situația se împute, oamenii mor, poporul începe să sufere prin telepatie. Ponta demisionează ca boul de teama unor rezerviști din societatea civilă, care ieșiseră în stradă după modelul patentat în 2011. Calafat o dă la întors cu explicații savante. Când numărul decedaților ajunge la peste 60 societatea civilă ia foc. Guvernul de tehnocrați sub acoperire demarează o anchetă iar concluziile sunt că sistemul de urgență al lui Calafat a fost jalnic. O asociație a victimelor cere demisia palestinianului vesel și anunță că-l dă în judecată. Pentru ce, nu se știe.

Colac peste pupăză se vorbește și se vorbea despre o anchetă a DNA pe tema unor munți de lovele sifonați de Calafat la achiziția de ambulanțe. Încolțit din toate părțile și cu poporul, fost sponsor imbecil, mârâind pe la colțuri Yasser se retrage în munții de la Antena 3 și înjură guvernul din care face parte pe motiv că ancheta desfășurată de Corpul de Control al primului ministru este o tâmpenie. Poporul, trezit din beție, începe să rememoreze.

Tragedia de la clubul Colectiv

 n-a fost singura intervenție ratată a baronului SMURD. Oamenii și-au adus aminte de morții din Apuseni, când avionul care se deplasa la o prelevare de organe pentru transplant a picat în munți și a fost găsit de ciobani pentru că specialiștii în descarcerare ai lui Clafat nu s-au priceput. Apoi s-a invocat accidentul de pe lacul Sutghiol, unde niște cetățeni prăbușiți cu un elicopter SMURD au murit înecați pentru că salvatorii lui Clafat n-au putut porni barca.

În fine, unii mai cârcotași au vorbit despre planorul prăbușit în zona Brașov pe care specialiștii SMURD l-au căutat aiurea-n tramvai luni de zile sau despre baba care s-a aruncat de pe un bloc din București și a murit pentru că salteaua de la SMURD a refuzat să se umfle. „ Dacă se consideră că am greșit, mi se spune şi plec”, zice Calafat prins cu spatele la zid de raportul lui Cioloș, abia adus la comandă de președinte după fuga mitomanului Ponta.

Calculul lui nea Yasser (Ecatorina Adronescu dixit) pare corect. Pentru că și ex- premierul civil Dacian ne-a explicat la vremea lui că raportul corpului lui de control nu are drept scop să caute vinovății! Foarte tare! Păi atunci să se dea niște decorații, zic. Cât despre demisia lui Calafat eu propun să ne întoarcem în 1994, la donațiile US Embassy la traseul miraculos al micului Dumnezeu și la conexiunile lui care-l dau posibil membru în conducerea OMS dacă, din prostie, statul român ar îndrăzni să-i dea un șut în cur pe motiv de intervenții ratate. Calafat spune în clar că așteaptă să vadă cine are ouă să-l dea jos. Și cred că are dreptate. În fond, cum să ceri demisia lui Dumnezeu?