Într-o declarație politică susținută ieri în plenul Senatului, senatorul PMP Gabi Ionașcu acuză guvernul că își finanțează deficitele prin majorarea salariului minim pe economie.
În opinia senatorului Ionașcu, prin umflarea artificială a salariului minim guvernul crește artificial PIB-ul, fapt care-i permite să-și crească capacitatea de îndatorare și să realizeze un deficit mai mare decât cel agreat cu Uniunea Europeană:
Mai mulți bani pentru stat
În înțelepciunea lui proverbială, guvernul Dăncilă a decis o nouă majorare a salariului minim pe economie începând cu 1 decembrie 2018. Grija față de oameni pe care o manifestă guvernanții este emoționantă. Dar la o privire mai atentă, această creștere nu este în beneficiul angajaților, ci al guvernului.
Începând cu data de 31 decembrie vom avea un salariu minim diferențiat în funcție de nivelul de studii și vechime. Adică 2080 de lei pentru cei fără studii superioare sau vechime minimă de 15 ani și 2350 de lei pentru salariații care îndeplinesc măcar una dintre cele două condiții.
În prima situație, angajatul duce acasă 1263 de lei, față de 1162 de lei cât duce acum. Creșterea spectaculoasă este de 98 de lei, adică 8,43%! În cazul salariaților cu vechime de 15 ani sau studii superioare salariul brut de 2350 corespunde unui venit net de 1413 lei. Creșterea, presupunând că existau salariați cu studii superioare care lucrau pe salariul minim, este de 251 de lei.
Se observă cu ochiul liber că la majorare din pix a salariului minim creșterea obținută de salariat este de 8,43% în vreme ce statul câștigă 21,25%. Adică de 2,5 ori mai mult față de salariat.
Salarii mai mari doar pe hârtie
Dacă ne uităm la cifrele vedem că ținta reală a măsurii adoptate de guvern este creșterea contribuțiilor încasate de bugetul de stat. Contribuțiile pentru pensii vor crește de la 475 lei, în prezent, la 512,5 lei, iar cele pentru sănătate de la 190 lei (contribuție plătită chiar şi de către cei fără venituri, dacă vor să beneficieze de servicii medicale), la 205 lei. Cu alte cuvinte, doar din CAS şi CASS, statul va încasa, pentru fiecare angajat, câte 717,5 lei.
Asta se reflectă într-un PIB mărit artificial, care permite un deficit pe cash mai mare și o capacitate de împrumut crescută. Pentru un guvern care utilizează îndatorarea țării ca unică politică economică, creșterea salariului minim este exact ce-i trebuie.
Efectele celei de-a 16-a majorare a salariului minim din ultimii 10 ani se văd ușor. Salariații din România plătiți cu salariul minim, adică aproximativ 3 milioane de cetățeni, continuă să trăiască la limita subzistenței.
Nivelul coșului de consum calculat de Institutul Național de Statistică și actualizat cu rata inflației atinge 2419 lei la nivelul lunii august 2019 pentru o familie formată din 2 adulți și doi copii. În aceste condiții, ce rezolvă un salariu minim stabilit nu pe baze obiective, ci funcție de foamea de bani a guvernului?
Potrivit unei analize Deloitte, România are cea mai ridicată rată efectivă de taxare a muncii, în raport cu ţări precum Bulgaria, Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Estonia, Lituania și Letonia.
Din brutul salariului minim, statul încasează aproape 42%, în condiţiile în care media regiunii e de doar 21%. Dublu, aşadar! Asta înseamnă că salariatul primeşte procentual mai puţin din rezultatul muncii sale decât în alte state din regiune. Rămâne cu mai puţini bani în mână.
Nu mai vorbim despre efectele inflației galopante asupra puterii de cumpărare a salariului minim, inflație datorată creșterii nesustenabile a salariilor bugetarilor.
Șomaj în masă pentru necalificați și tineri
Guvernul se bazează probabil pe lipsa forței de muncă atunci când întinde coarda și crește costurile locurilor de muncă punând presiune pe companii. Numai că, potrivit estimărilor BNR, peste 60% dintre firme sunt în momentul de față la limita profitabilității și chiar sub ea. Iar această nouă presiune le poate trimite în insolvență.
Mai mult, Camerele de Comeț româno-geramnă și română-franceză au anunțat deja că membrii lor iau în calcul o ieșire de pe piața românească în condițiile în care politica salarială duce lipsă de predictibilitate și de logică.
Inevitabil măsura va duce la creșterea șomajului în rândul celor care au calificări slabe sau a tinerilor care vor să intre pe piața forței de muncă. Poate n-ar fi rău ca guvernul să încerce, deși mă îndoiesc că ar avea nivelul necesar de expertiză, să scadă taxarea în zona salariului minim și să privească la nivelul de trai al salariatului și nu la nevoia de finanțare a statului atunci când decide să ofere astfel de cadouri otrăvite.
