Funcționarii primăriei Ciulnița au primit sarcini de serviciu și pentru timpul liber. Primarul Gheorghe Stelică îi utilizează ca detectoare de miros cu ajutorul cărora vrea să afle ce știe tot satul.
Riscul major care intervine atunci când o faci pe prostul, pardon, naivul, este acela de a rămâne așa. Se pare că primarul comunei Ciulnița, Gheorghe Stelică, n-a aflat despre acest proverb și, ca atare, riscă să își piardă și capul și mandatul.
Sesizat în scris de niște cetățeni cu privire la mirosurile pestilențiale care se resimt în sat, nea Gheorghe răspunde cu o compunere de care ar râde și un elev de clasa a 2-a:
„ … vă comunicăm că la acea dată și oră nu se poate preciza ce poluare atmosferică a fost, și în ce zonă, datorită faptului că nu cunoaștem concret despre ce fapt este vorba, cine a poluat, în ce zonă s-a simțit mirosul și cât a persistat ”.
Este la mintea cocoșului că alegătorii sesizaseră despre mirosurile emanate de la fabrica de făinuri proteice de la Clean Tech și că nea Gheorghe mimează perfect o stare de nedumerire din care riscă să nu se mai trezească niciodată. Relațiile dintre primarul Gheorghe și fabrica urât mirositoare din sat sunt atât de cordiale, că bietului primar i se atrofiază toate simțurile când e vorba măcar să discute despre amicii săi, sponsori ai primăriei. Poate că vizita în Israel, organizată și plătită de Shimon Kashti, administratorul Clean Tech International, l-a convins pe nea Gheorghe că e bine să ai nasul înfundat când vine vorba despre afacerile cu miros pestilențial ale sponsorului? Poate!
De aceea nea Gheorghe ia câmpii la bătaie până-i lasă lați și se afundă în ridicol până peste cap. El anunță petenții că salariații primăriei vor puși să adulmece aerul din comună în timpul liber și să informeze de îndată orice tulburare de compoziție care ar putea afecta viața cetățenilor:
Traseist politic pe filiera PNL-ALDE, primarul Stelică Gheorghe trăiește plenar sentimentul că are suficientă popularitate cât să poate scuipa coji de semințe în capul alegătorilor. Ceea ce, până la proba contrarie, poate fi adevărat. Numai că s-au mai văzut cazuri în care mici dumnezei rurali uitați în scaunele de primari și-au găsit sfârșitul carierei exact atunci când se așteptau mai puțin. Unii se descompun și acum la lada de gunoi de grajd a istoriei sau în locuri umbroase și bine păzite. Aviz amatorilor!
