2018 a fost anul în care românii au muncit pentru a plăti mașina de vot a PSD. Cu o economie care crește statistic precum Făt Frumos, dar cu un buget aflat mereu în criză acută de lichiditate, România a clacat în a-și asigura cheltuielile de funcționare ale statului, plata salariilor din sistemul public și plata pensiilor.
Cele două’ revoluții’ ale coaliției de guvernare, mă refer aici la reforma salariilor și la cea a sistemului de calcul a pensiilor, au creat un haos de nedescris. Cu venituri majorate din pix și fără restructurări, angajații din sistemul bugetar au fost priponiți ideologic sigla PSD mai ceva ca iobagii de glie.
La fel și pensionarii, cărora PSD le-a pus ceva mărunțiși în desagă și le-a livrat promisiunea că pensia va crește anual cam în ritmul în care crește economia. Bineînțeles că promisiunile au fost onorate din împrumuturi externe din ce în ce mai scumpe, care au dus gradul de îndatorare la peste 55% din PIB. Iar pensionarul a dus-o mai prost cu mai mulți bani în buzunar, că așa se face reforma la socialiști!
Cât despre bugetari, pentru angajații din primării vremea scadenței a venit mai repede decât se așteptau chiar și cei mai pesimiști dintre ei. Pentru bugetarii de lux din ministere și agenții anul 2018 a fost un Crăciun perpetuu, iar perspectivele gri ale economiei nu par să-i afecteze nici în 2019. Mai greu este cu bugetarii din provincie, ale căror salarii nu pot fi menținute la actualul nivel setat din burtă de ministresa Olguța. Faptul că multe comunități locale nu au dat încă faliment se datorează doar transferurilor de la bugetele județene și creditelor de trezorerie. Dar și vremea lor va apune în 2019 și să-i vedem atunci.
În tot acest timp, salariații din mediul privat
au fost cei care au dus greul acestei politici iraționale și nesustenabile. Salariile lor au rămas mult în urma celor din sistemul public și au fost erodate puternic de inflația galopantă stârnită de guvern. Mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat a mai mușcat și ea ceva din puterea de cumpărare a angajatului din privat. De asemenea, angajatorii au avut de suportat creșteri artificiale ale salariului minim, datorate nu grijii față de salariat, ci foamei teribile de bani pe care bugetul imaginat de PSD o manifestă constant.
Presat de promisiunile aberante făcute alegătorilor, PSD a apelat la singura metodă pe care o cunoaște. A majorat deficitele prin împrumuturi scumpe care au generat o creștere galopantă a datoriei publice. Cu o inflație scăpată complet de sub control, cu majorări de taxe în sectorul energetic și de telecomunicații, cu venituri confiscate de la companiile naționale care activează în energie și care vor fi nevoite să facă împrumuturi pentru susține investiții obligatorii, bugetul va colapsa în curând. Nu se pune problema dacă, ci când.
În acest dezmăț bugetar, care a avut drept scop adormirea unei părți din populație în vederea promovării unor legi care să-i scape de pușcărie, infractorii din fruntea statului au mizat totul pe consum. Satisfacerea nevoilor primare ale unui electorat prea rudimentar ca să înțeleagă că plata pentru aceste cadouri va veni cu sacrificii imense, a fost sigura politică economică făcută de PSD și complicii săi.
Rezultatul acestei politici tembele
bazată pe mituirea alegătorilor a lăsat România fără investiții cruciale. Infrastructura rutieră este la pământ, sănătatea și învățământul sunt complet prăbușite, forța de muncă migrează-n draci, iar dezvoltarea debalansată a regiunilor a aruncat România într-o groapă de potențial din care nu mai poate ieși. Nu cu acest lidership, format din hoți și analfabeți funcțional și nu cu politica făcută cu ochii la Codul Penal.
În toate perioadele în care PSD s-a aflat la guvernare acțiunile lor au avut ca scop mituirea alegătorilor. Acest partid nu are altă agendă decât cea a acumulării de averi și poziții dominante pentru ei și ciracii lor. De fiecare dată după ce PSD a plecat de la guvernare, sau s-a făcut că pleacă, economia a trebuit ridicată din colaps cu mari eforturi de guverne de dreapta, care au contabilizat scăderea rapidă de popularitate ca efect al măsurilor dure ce se cereau luate. România este într-un cerc vicios, iar cifrele arată cu precizie asta. PSD dezechilibrează finanțele țării, iar dreapta le aduce, cum se pricepe, pe linia de plutire.
Anul acesta lucrurile au arată însă mult mai rău. Căci PSD are agenda liderului său condamnat în două dosare la închisoare. Iar pentru salvarea lui, lucru care este perfect posibil într-o țară fără reguli, pesediștii și complicii săi sunt gata să dea foc statului. Constituția este interpretată de un grup de politruci culeși din tenebrele statului comunist, judecătorii sunt convertiți la religia pesedistă cu biciul și zăhărelul iar legislația penală se modifică după cum vor mușchii pușcăriașului din Alexandria.
Anul 2019
nu pare a avea altă curgere pentru contribuabilii onești, nefurajați de PSD de la buget. Numai că el va veni la pachet cu decontul anului pe care-l încheiem astăzi, la care se adaugă o taxă pe prostie plus comision. Vom trăi din ce în ce mai rău, vom strânge cureaua ca să plătim mita pentru alegătorii lui Dragnea și penalitățile de la UE pentru violarea repetată a statului de drept.
Pentru 2019 vom avea și o certitudine. Vom fi mult mai singuri în această bătălie. Pentru că președintele nu este nici pe departe o redută împotriva tăvălugului declanșat de infractorii din PSD, ci mai degrabă un personaj anost preocupat doar de obținerea unui nou mandat. Cum nici dinspre opoziție nu răsare vreo lumină, ne așteaptă, vorba unui proverb chinezesc, vremuri extrem de interesante.
