În poiana de lângă mănăstirea Izvorul Tămăduirii din județul Tulcea se află un loc, unde turiștii merg pentru a petrece timpul în mijlocul naturii, cu ocazia diferitelor sărbători. La poalele munților Măcin, se află izvorul denumit Fântâna de leac.
În poiana de lângă mănăstirea Izvorul Tămăduirii din județul Tulcea se află un loc, unde turiștii merg pentru a petrece timpul în mijlocul naturii, cu ocazia diferitelor sărbători. La poalele munților Măcin, se află izvorul denumit Fântâna de leac.
În prima vineri de după Paște, când creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, are loc o slujbă la Fântâna de leac.
Legenda acestui loc este una tristă. Se spune că, în urmă cu mulți ani, în locul unde acum este orașul Măcin, locuia ciobanul Stroe cu soția sa. Familie înstărită, tot ceea ce le lipsea celor doi era un copil. După multe rugăciuni, au avut o fată frumoasă și cuminte. Ajunsă la vârsta măritișului, tânăra domnița și-a pierdut părinții, însă nu și credința în Dumnezeu, încercând, chiar și după moartea familiei sale, să respecte promisiunea făcută, aceea de a fi mereu cuminte. Deloc sociabilă, fata stătea mereu în casă, rugându-se. Unii dintre locuitorii acelei zone au numit-o „Sfânta lui Stroe‟.
La un moment dat, peste sat s-a abătut o molimă și mulți dintre copiii țăranilor s-au îmbolnăvit de friguri și au murit. Unii țărani au considerat că „Sfânta lui Stroe‟ este vinovată pentru cele petrecute și, într-o noapte, câțiva bărbați au răpit-o pe fată, au dus-o în pădure, au omorât-o și au îngropat-o lângă o stâncă umbrită de copaci falnici.
A doua zi, lângă stâncă a țâșnit un izvor limpede, iar orice persoană bolnavă care bea sau se spăla cu apa de izvor se vindeca, în mod miraculos. În continuare, există acest obicei de a lua apă de la Fântâna de leac.
Sursa foto Dan Staicu, Centrul de Informare și Promovare Turistică Măcin
