daea
Daea, victima mafiei siciliene

Fermierii, care așteptau la sfârșitul lunii iunie subvenția pentru cultura de tomate destinate industrializării, au avut o nouă surpriză. La începutul anului, ministrul agriculturii Petre Daia a tăiat cu de la sine putere fonduri importante din programul de finanțare european, reducându-l de la 2,8 milioane de euro la doar 2 milioane de euro.

Aceasta a fost prima surpriză. Cea de-a doua a venit în această lună, când Ministerul Agriculturii a confirmat suspiciunile legumicultorilor și a anunțat, în cadrul restrâns, că s-au fraudat 750.000 de euro din fondurile alocate acestui program.

La originea țepei monumentale se află niște băieți conectați direct la clanurile mafiote din Italia.  Deși pare greu de crezut, Cosa Nostra și-a pus mintea cu bietul ministru Daea, pe care l-a ușurat de o grămadă de bani.

 

Sprijinul cuplat pentru tomatele

destinate industrializării se naște în exercițiul bugetar 2014-2020 al UE. Plecați cu jalba în proțap la negocieri, oficiali ai Ministerului Agriculturii au socotit că dacă subvenția europeană pentru astfel de cultură este de 1400  de euro (Italia) și în România fermierii cultivă vreo 2000 de hectare, partea noastră din plăcinta europeană ar fi de vreo 2,8 milioane de euro anual. Nu a contat că țărișoara putea industrializa doar vreo 12.000 de tone și că, de regulă, nici această capacitate nu se prea acoperea din producția internă.

Pentru a încasa această subvenție, fermierii aveau de îndeplinit câteva condiții simple. Materialul semincer trebuia să fie certificat și, în proporție de 5%, produs în România. Fermierul avea obligația să predea la fabrici licențiate cantitatea minimă de 30 de tone la hectar, pe bază de factură și contract.

Restul era birocrație obișnuită, adică adeverință eliberată de primăria pe raza căreia se afla exploatația prin care să se certifice existența culturilor și un mic control de la APIA pe aceeași temă.

Documentele care demonstrau vânzarea către fabrici se depuneau până în octombrie iar plata subvenției se făcea anul următor, în două tranșe. Avansul se plătea în aprilie și la sfârșitul lunii iunie se achita diferența. Valoare subvenției pe hectar se obținea împărțind valoarea totală a programului de finanțare, adică 2,8 milioane de euro, la numărul de hectare eligibile. Simplu, nu? Da, dar în România…..

Muștele dau năvală la borcan

Cu finanțarea  pentru 2000 de hectare teoretice în buzunar, românașii au dat drumul la treabă. În primul an de aplicare fermierii care au cultivate tomate pentru industrializare s-au trezit cu un șoc. Subvenția la hectar a depășit 13.000 de euro/hectar, cu tot cu micile furtișaguri, pentru că nu au existat doritori să trudească pe hectarele patriei. În 2016, pentru 2015,  nivelul subvenției s-a mai domolit nițel și a coborât la doar 10.900 de euro pe hectar. A fost momentul în care găinarii români s-au trezit, destul de târziu totuși, să încerce o mică devalizare a resurselor. Doar dezvăluirile făcute în extremis de presă au blocat frauda, devalizatorii abandonându-și răsadurile plantate prin august în câmp.

Intră în scenă Daea

În ianuarie 2018, ministrul  Petrică Daea, fan declarat al oilor, constată că legumicultorii se îmbogățesc prea repede și prea ușor. Cu mintea sa ascuțită, dl ministru emite un ordin și, din condei dar fără temei, reduce valoarea programului de la 2,8 milioane la doar 2 milioane de euro.

Și pentru că tot ieșeau ceva parale pe hectar Daea reduce din același condei și valoarea producției minime obligatoriu de predat fabricilor, de la 30 de tone pe hectar la doar 15 tone pe hectar.

Justificarea hâtrului oier amator era aceea că banii trebuie să ajungă cât mai puțini la cât mai mulți. Așa, cam cum împarte PSD ajutoarele sociale. Nu în ultimul rând, în loc de contract cu fabrica și certificare a cantităților predate vizate de fabrici, Daea decretează că ajunge doar factura pentru decont. Aia făcută pe calculator, copiată și trântită la dosar. Cu infrastructura asigurată, jefuitorii dau din nou năvală la bănișorii europeni.

Invazia tomatelor virtuale

Dacă până în 2016 s-au înregistrat la APIA cereri de plată pentru 200-500 de hectare, în 2018 pentru anul anterior suprafața s-a dublat. De la circa 500 de hectare APIA s-a trezit că are de plătit pentru 2018 subvenții pentru circa 1110 de hectare.

Nimeni dintre oficialii români n-a avut curiozitatea să verifice de unde venea creșterea. S-au sesizat fermierii și au constat că au apărut din senin la borcanul cu miere 5 companii, toate patronate de cetățeni italieni, care cereau bani pentru 535 de hectare.

Verificarea dosarelor depuse la APIA n-a depistat câteva mici indicii. Toate firmele au fost înregistrate la data de 30 septembrie 2016 și pentru anul 2017 nu aveau depuse situații financiare. Toate aveau sediul la aceeași adresă, respectiv str. Sf Andrei, orașul Pantelimon. Toate s-au relocat în București la aceeași dată și la aceeași adresă: Splaiul Independenței, nr. 273, sector 6.

Din aceste 5 companii nu am putut identifica decât 3 pentru că organele statutului au refuzat să ofere clarificări. Cele trei companii sunt: Șeptel Farm SRL, Agricultura Renovat SRL și Vai Verzi SRL.  Măcar să fi avut nițel simț al umorului și tot s-ar fi prins funcționarii că ceva e putred în această afacere cu firme botezate atât de exotic.. N-au avut.

Mecanismul a fost simplu. Italienii au depus dosare pentru plată, au încasat subvenția de 754.350 de euro reprezentând avansul de 1410 euro/hectar și au dispărut. Restul e tăcere.

Cosa Nostra umflă potul

Două din cele trei firme ar fi fost ușor de trimis la plimbare dacă funcționarii APIA ar fi dat două click-uri pe internet.

Șeptel Farm SRL este deținută de Scinardo Tenghi Giuseppe. Omul este afiliat clanului Scinardo, care operează în Sicilia. Liderul clanului este, potrivit presei din Italia, Giuseppe Scinardo, de la care Direcția de Investigații Antimafia din Catania a confiscat, în 2014, bunuri în valoare de 50 de milioane de euro.  Palmaresul clanului Scinardo poate fi admirat în galeria foto.

Agricultura Renovat este controlată de asociatul unic Iraci Sareri Antonino. El a fost arestat la domiciliu  în ianuarie 2018. A fost acuzat că împreună cu un grup de alți 9 arestați la domiciliu au încasat ilegal subvenții europene, declarând fictiv că exploatează un număr de 25.000 de parcele, majoritatea în Sicilia(vezi galeria foto).

Operațiunea derulată între 2015 și 2017 poartă numele “Maglie larghe” și a vizat un grup de 27 de persoane. Procuratura susține că din 2005 și până în prezent suspecții au încasat ilegal peste 10 milioane de euro.

Daea tace ca oaia

A fost nevoie de insistențe ale fermierilor ca Daea să accepte că banii s-au furat. Cu chiu, cu vai, ministrul a cerut Direcției Antifraudă Control Intern din Cadrul APIA să verifice situația plăților în cadrul acestui program.

Într-un răspuns adresat redacției noastre directorul APIA, Adrian Pintea, ne comunică prompt că nu ne poate comunica nimic, afacerea fiind în cercetări. (vezi galeria foto). Ne-a confirmat însă, indirect, că firmele indicate de noi sunt verificate.

După ce frauda s-a conturat, ministrul a cerut așezarea unei batiste pe țambal în vederea soluționării problemei. Adică tăcere față de presă și joc de glezne. După expirarea termenului de o săptămână cerut fermierilor, ministrul a oferit soluția. N-avem bani deci, nu plătim. În viziunea domniei sale, ministerul va identifica vinovații, în va trage la răspundere și cu praful de pe tobă colectat de la Cosa Nostra va plăti subvențiile fermierilor.

Atitudinea ministrului este greu de explicat. Plățile în cadrul programului se fac de la bugetul național, banii fiind ulterior decontați de Bruxelles.

Ar fi simplu ca ministerul să-și onoreze plățile și să recupereze apoi paguba de la cei care se fac vinovați de producerea fraudei. De ce nu se întâmplă așa, ministrul nu a explicat. Cum nu credem că poate explica ce controale pe teren a făcut APIA și cum au verificat documentele mafioților din moment ce fermierii români au fost verificați la sânge.

Efectele fraudei sunt devastatoare. Fermierii nu pot primi nimic din bruma de bani rămasă, vreo 400.000 de euro, deoarece plățile s-au blocat. Furnizorii lor presează pentru plata imputurilor. Mulți dintre fermieri sunt obligați să intre în insolvență.  Criza este agravată și de faptul că fabricile au scăzut prețul de achiziție al tomatelor, coborându-l de la 120 la 80 de euro/tonă de la momentul introducerii acestei subvenții. În fața acestei realități guvernul, în frunte cu Daia, ridică din umeri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here