Pasca este unul dintre alimentele tradiționale nelipsite de pe masa de Paște. Preparată în Sâmbăta Mare, din grâu curat, ouă, brânză și zahăr aceasta este înnobilată cu semnul Sfintei Cruci.
Atât de mare era importanța acestui aliment ritual în satul tradițional, încât femeile, înainte de a-l plămădi, trebuiau să fie de o curățenie trupească desăvârșită, să îmbrace straie curate, să bată mătănii și să spună rugăciuni. Abia apoi se apucau să plămădească pasca.
Se zice că pasca trebuie să fie rotundă, pentru că tot așa au fost și scutecele lui Iisus Hristos, sau dreptunghiulară, pentru că așa a fost și mormântul său.
Cojile ouălor din care se făcea pasca nu se aruncau, ci se puneau pe apă curgătoare, pentru a ajunge pe Apa Sâmbetei, în ținutul unde trăiesc Blajinii sau Rocmanii. Văzându-le pe acestea, la fel ca și cojile de la ouăle vopsite, Blajinii vor afla că a venit Paștele.
Înainte de a fi așezată pe masa de sărbătoare, pentru a fi consumată, Pasca trebuie să fie sfințită de preot, alături de celelalte preparate specifice duse la biserică în noaptea de Înviere.
Odinioară se făcea o pască și pentru vite. Din aceasta se rupea câte o bucățică și se amesteca în hrana vacilor în fiecare sâmbătă din an, pentru a fi sănătoase și a avea rod.
Crucea „păștii” se păstra, pentru că era bună de alungat grindina.
