Batalurile din Ploiești poluează grav mediul (foto-digi24.ro)

Ce ziceți de niște oxizi de sulf (SOx), oxizi de azot (NOx), ceva peroxid de azot (N2O), o țâră de monoxid de carbon (CO), niscaiva dioxidul de carbon (CO2)? Iar la desert puțini compuși organici volatili non-metanici (NMVOC) garnisiți cu amoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (H2S), ornați cu metan (CH4), totul îndulcit cu particulele în suspensie, printre care și metale grele, precum: As, Hg, Ni, V, Cd, Cr, Cu, Pb, Zn? Delicios, nu?

Asta se traduce în limba română prin miros de ouă clocite și varză stricată provenite de la gazele sulfuroase plus mirosul înțepător de benzen care depășește regulat la Ploiești sau la Suplacu de Barcău cam de 6 ori concentrațiile minime admise. Fumul este doar un bonus oferit de cea mai bănoasă și poluantă industrie: industria petrolieră. Cockteilul toxic moștenit de la statul comunist și multiplicat de companiile petroliere capitaliste asasinează în liniște barza, varza și viezurele, bașca geto-dacul plătitor de taxe și impozite care a avut neșansa să se nască și să viețuiască pe gura de plai cu depozite de hidrocarburi încorporate.

Și dacă veroșii capitaliști sunt în dreptul lor atunci când exploatează sălbatic resursa și o taie cu profiturile la ei acasă, statul, care se umple de bani din accize și impozite închide ochii la genocidul lent provocat de benzinari. Nu-s destule pușcării ca să înglobeze toți politicienii care au ținut trena companiilor petroliere responsabile pentru asasinarea lentă a românului verde odinioară, veștejit acum de emisiile sălbatice de noxe și de cocteiluri delicioase deversate în ape și sol pentru îmbogățirea accelerată a  miliardarilor din industria petrolieră. Și dacă tot e la modă fenomenul unițisalvăm lansat de corporatiștii cu un singur neuron, și ăla blocat în linii de cod, noi vom arăta cu degetul nu spre companiile occidentale, ci direct spre maica Rusia. Pentru că odată cu lumina, de la Răsărit ne vine și poluarea masivă.

Un kazaciok de vreo 20 de milioane de euro – cazul Rompetrol

Mi-a spus tata că i-a zis un om care știe de la tac-so (am deja 3 surse) că nea Dinu Patriciu, plecat la cele sfinte momentan, n-a fost niciodată cumpărătorul adevărat al rafinăriei Petromidia. În 2001, guvernul Năstase plasează Petromidia sub controlul grupului Rompetrol, o tocăniță puturoasă de oligarhi români și bandiți americani  condimentată cu rusnaci purtători de epoleți. Detaliile afacerii put de la o poștă a corupție. Ianuarie 2001 – transferul efectiv al pachetului de acțiuni; Grupul a achitat 50,5 milioane USD pentru pachetul majoritar de acțiuni, și-a asumat investiții tehnologice și de mediu de 225 milioane USD, dar și asumarea prin caietul de sarcini a unei datorii istorice a rafinăriei de 129,8 milioane USD către bugetul de stat.

Printr-o inginerie penală Bombonel a hotărât să convertească datoriile istorice ale Petromidia în acțiuni.  În octombrie 2003 Guvernul a emis o ordonanță privind transformarea în obligațiuni cu o maturitate de șapte ani a restanțelor bugetare ale Rompetrol existente la 30 septembrie 2003, în valoare de 603 milioane de dolari, inclusiv dobânzi şi penalități. Cu această cocoașă în spate și cu statul pe post de fraier conul Patriciu, fie-i țărâna destulă, a măritat compania cu niște kazahi obscuri de stepă. August 2007 – compania naționala de petrol și gaze din Kazakhstan – KazMunayGas preia 75% din acțiunile Grupului Rompetrol iar în iunie 2010 preiau și restul. Datoria către statul român se diminuează cu circa 100 de milioane și îngheață. Gheața la mal este și astăzi deși scadența e depășită de vreo 5 ani iar premierul pușcăriabil Victor Ponta a consfințit faptul că ne luăm adio de la ea.

Pentru că împreună cu kazahii a clocit un așa zis fond de investiții în care să fie depuși banii datorați nouă și prin afaceri de anvergură, de 1 miliard de euro anual cică, noi să ne recuperăm banii și să trăim fericiți.  Revenind la contractul de vânzare semnat cu decedatul Patriciu, reținem obligația de a derula investiții, cifra-200 de milioane de dolari și pentru mediu-20 de milioane de dolari. La acest tip kazaciok ne referim, banii pentru ecologizare, pentru că de banii statului trebuie să se ocupe amploiații din fruntea statului.

Dinu Patriciu ne cheamă la el

Omul s-a dus în sol, s-a transformat deja în hidrocarbură și a luat cu el și obligațiile de mediu în valoare de circa 20 de milioane de euro. Un mezelic pentru petrolistul decedat care a umflat, cică, peste 2 miliarde de euro din vânzarea Rompetrol. Suma reprezenta un cost estimativ pentru ecologizarea a 14 batale din incinta rafinăriei Vega din Ploiești. Batalul în cazul de față nu este chestia aia castrată de pus în proțap, ci o groapă în care se depozitează deșeuri periculoase rezultate de la exploatările petroliere. Batalele kazahilor conțin gudroane acide și deșeuri petroliere, emană noxe în draci și poluează apa freatică la greu. Impactul asupra mediului este major spre sever iar asupra sănătății umane de-a dreptul critic.

Dinu a fentat obligațiile de mediu cu nesimțire maximă, că era prieten cu statul lui Năstase și Tăriceanu. Și dacă ar fi tăcut chitic era o chestie, dar oamenii lui s-au apucat să mănânce hidrocarburi cu polonicul acompaniați din culise de fostul comisar general al Gărzii de Mediu. Oamenii anunțau noi și noi succese în lupta cu poluarea dar nu făceau nimic pentru a stopa asasinarea prahovenilor pe o rază de câteva sute de kilometri. Iată ce declara în 2010 un oarecare Ion Vasile, manager pe plantația lui Dinu:

Sperăm ca anul viitor să avem iarbă unde acum avem reziduuri petroliere, a declarat Ion Alexe. Rompetrol și-a impus o țintă mai ambițioasă de închidere a acestor depozite, deși termenul de conformare dat de Uniunea Europeana este 2014.Proiectul de eliminare a reziduurilor petroliere si tratarea solului înseamnă costuri de zeci de milioane de dolari, susține directorul din cadrul Rompetrol. La începutul programului am estimat o suma de 26 de milioane de dolari, dar aceasta va creste de câteva ori până la sfârșit”, a declarat Ion Alexe.

Și nu trecuseră decât 3 ani de la scadența investițiilor în mediu asumată prin contract, timp în care gașca lui Dinu, în cârdășie cu kazahii ,au tocmit un operator pentru ecologizare, pe care l-au concediat rapid după numai câțiva metri cubi excavați. În acest timp, mahărul Silvian Ionescu ex cappo la Garda de Mediu, ex partenerul ministresei de tarabă, pardon, de resort, Sulfina Barbu în compania KVB Economic, prestatoare de studii în domeniul mediului, susținea sus și tare că bieții poluatori și-ar rupe niscaiva milioane de euro de la gură să își îndeplinească OBLIGAȚIILE LEGALE dar n-au cu cine lucra în România și, mai mult, că nu există utilaje suficient de performante. Ia să cităm nițel ca să nu ne auzim vorbe:

Toții operatorii cunosc prevederile Directivei europene din 2005(nr- cea care prevedea închiderea batalelor până în 2104, fapt care nu s-a întîmplat) dar au amânat problema. La ora actuala în România nu există capacități tehnologice pentru golirea tuturor batalurilor la timp, a declarat Silvian Ionescu.

Deci clar, da? Șeful Gărzii de Mediu zicea că poluatorii au amânat problema. Ei, de capul lor! Nu spunea cât au plătit poluatorii pentru amânări și cine a încasat bănetul pentru pasivitatea criminală a autorităților de mediu. Deci, recapitulăm. În 2010 Rompetrol nu făcuse decât gargară pe tema obligației de mediu. În 2007, la scadența planului de investiții rezultat din contractul de privatizare, guvernul prim ministrului  cu pedale Tăriceanu scoate Rompetrol de sub supravegherea AVAS decretând cu seninătate că Patriciu și-a făcut treaba iar statul e satisfăcut.

În februarie 2007, AVAS (urmașa FPS și APAPS), condusă în acel moment de către liberalul punctiform Theodor Atanasiu Bijboacă, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare. Deci kakaia ecologizare, au întrebat pe bună dreptate  frații kazahi, care plătiseră lui Dinu pe un circuit tur-retur vreo 2 miliarde de euro și care cumpăraseră nu doar rafinăria, ci și obligația de a ecologiza șandramaua.

Tupeu rusesc porcesc!

Dacă vă întrebați care este stadiul îndeplinirii obligațiilor de mediu pe care kazahii le au la rafinăria Vega din Ploiești vă informăm că frații sunt încă la faza de studii. Ultimul datează din aprilie 2014 și este plin de VOM FACE și VOM DREGE bașca analize tehnice din care rezultă un cost de circa 27 de milioane de euro.  Vorbim de vreo 270.000 de m3 de gudroane acide și vreo 25.000 m3 de apă reziduală și asta potrivit evaluărilor din 2010 făcute de experții tocmiți de kazahi. Vrăjeala pe bază de studii peste studii ține, că statul român condus de Ponta dă termene de conformare pe bandă pentru lucrări care nu se vor face niciodată. Boc, Tăriceanu și Ponta ar trebui să fie de mult la tubulatură iar kazahii să primească o cizmă rusească în dos pentru nesimțirea criminală de a nu-și curăța dejecțiile toxice din ogradă.

Și ca să ilustrăm corupția și prostia de la nivelul guvernului român iată ce face guvernul kazah, adică patronul Rompetrol, la el acasă, când niște petroliști din vest calcă pe bec și pe mediul lor rusesc. Faza are loc în martie 2014:

Într-un comunicat public, Ministerul Mediului din Kazahstan a informat că gazele reziduale care au fost arse la instalațiile de procesare de la Kashagan au poluat mediul înconjurător. Potrivit controalelor efectuate, volumul gazelor reziduale arse în perioada septembrie-octombrie 2013 a fost de 2,8 miliarde metri cubi, peste limitele legale. În consecință, Ministerul Mediului a depus o plângere prin care solicită plata unor despăgubiri în valoarea de 132,4 miliarde tenge (737 milioane de dolari) de la consorţiul North Caspian Operating Company (NCOC). Companiile petroliefere Exxon, Royal Dutch Shell, Total, Eni şi compania kazahă KazMunayGas (proprietarul Rompetrol) deţin fiecare o participaţie de 16,81% la consorţiul NCOC.  Plângerea a fost depusă la un tribunal din regiunea Atyrau, vestul Kazahstanului, unde este amplasat zăcământul Kashagan. Este vorba despre cel mai mare zăcământ descoperit în ultimii 35 de ani”.

Batale și sonde din Țara lui Andrei- cazul OMV-Petrom

Batale multe, vreo 44 la număr conform numărătorii lui Adrian Năstase comisă la privatizarea Petrom din 2004, urmează să fie golite iar terenurile să fie curățate și redate circuitului agricol. Obligația era a statului român. Băieți subțiri, austriecii de la OMV s-au angajat să facă ei lucrările iar statul, mare boier, să stea cu burta la soare și să achite contravaloarea. Inițial se estima că obligațiile de mediu se ridicau la vreo 178 de milioane de euro, sumă care includea și măsurile pe care OMV trebuia să le implementeze în activitatea proprie.

Ulterior, în 2008, austriecii trag linie și ne anunță că doar combaterea poluării istorice va face să ne sară vreo 600 de milioane euro din buzunare. Socoteala este întărită în 2010 de maghiarul Laszlo Borbely, care în calitate de ministru al mediului grăiește cam așa:

La nivelul Petrom, trebuie să ecologizeze şi să se închidă peste 80 de batale, în valoare de circa 450 milioane de euro, conform contractului de privatizare încheiat în 2004. Așa de inteligent au negociat colegii contractul în 2004, încât ei (OMV Petrom, n.r.) trebuie să dea 50 de milioane de euro, iar restul trebuie să dăm noi (autoritățile române, n.r.). Trebuie găsite unele metode care sunt folosite în alte țări„.

Cum s-a ajuns de la 44 de batale la 80, mare mister! Finanțarea acestei operațiuni se făcea dintr-un cont gestionat de Ministerul de Finanțe în care s-au depus 50 de milioane de euro, urmând ca pe măsură ce se efectuau lucrări ele să fie decontate. La toate cele 3 locații, respectiv Brazi, Pitești (Arpechim) și Doljchim s-au demarat lucrări ample. În 2010, zice Garda de Mediu, golirea celor 44 de batale din cele 3 locații s-a finalizat. Băieții din Țara lui Andrei ne-au chemat la Curtea de Arbitraj de la Paris pentru că statul a refuzat să plătească 91,6 milioane de lei contravaloarea lucrărilor făcute la Doljchim și la Rafinăria Petrobrazi.

Este vorba de notificarea pretenției nr. 971/20.11.2009 pentru obiectivul “Închiderea celor două batale de șlamuri fosfo-amoniacale de pe platforma Combinatului Doljchim Craiova”, în valoare de 30.252.175,84 lei (fără TVA), echivalentul a 7,2 milioane de euro, şi Notificarea pretenției nr. 118/26.03.2010, pentru obiectivul “Ecologizarea celor două batale interioare din cadrul Rafinăriei Petrobrazi”, în valoare de 61.431.494,04 lei (fără TVA), echivalentul a 15,3 milioane de euro. Litigiul s-a stins brusc pentru că, țepar prin definiție, statul român a găsit soluția: să plătească alții.

120 de milioane de euro de la Doamna

Merkel sunt pe cale să ajungă în buzunarul OMV pentru că românașii s-au decis să dea atacul la buzunarele europenilor. Prin scrisoarea Comisiei Europene înregistrată la MMSC în 9 aprilie 2013, s-a pronunțat admisibilitatea de principiu a solicitării de asistență pentru proiectul major “Reabilitarea siturilor contaminate istoric cu produse petroliere, faza I” şi finanțarea din fonduri nerambursabile aferente POS Mediu. Printr-o decizie pronunțată în data de 16 aprilie 2014, Comisia Europeană aprobă contribuția financiară pentru proiect, pentru recuperarea costurilor suportate de statul român.

Proiectul de hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții “Reabilitarea siturilor contaminate istoric de industria petrolieră în România – Faza 1 (Facilităţi)” prevede alocarea a 527 milioane lei (119,23 milioane euro) pentru realizarea investiției în 2014 – 2015. Investiţia presupune remedierea celor două batale de șlam fosfoamoniacal Doljchim, remedierea celor patru batale interne şi externe Petrobrazi, remedierea celor două halde de deșeuri triazinice şi acrilonitril din cadrul Arpechim, remedierea lacurilor Dâmbovnic şi Suseni – Arpechim, remedierea celor 25 de batale de reziduuri petroliere din activitatea de explorare şi producție şi remedierea depozitelor de produse petroliere Vaslui şi Făurei, potrivit proiectului de HG.

Statul e și el țepar

la rândul lui, atunci când găsește un parter mai de bun simț. După ce austriecii au lucrat pe banii lor și au solicitat plata lucrărilor statul porcesc a căuta noduri în papură pentru a nu plăti. După ce Comisia Europeană a avizat plata pentru contribuția României la ecologizarea siturilor petroliere cu poluare istorică, doamna Rovana Metale Grele din fruntea Ministerului Mediului (la acea vreme) a uitat de obiecții și a introdus în lista proiectelor finanțabile valorile invocate de compania austriacă. Soluția de finanțare din fonduri europene a lucrărilor a fost găsită de partenerul OMV, băieții bugetari fiind incapabili să gândească.

Mai mult, statul porcesc n-a găsit resurse de timp și de pricepere să întocmească o listă cu toate siturile petroliere cu poluare istorică pe care să le introducă într-o hotărâre de guvern și să le facă astfel eligibile pentru finanțare europeană. O estimare grosieră arată că valoarea totală a operațiunilor de ecologizare a siturilor poluate cu produse petroliere s-ar ridica la câteva miliarde de euro. Bani pe care OMV- Petrom îi poate cere de la statul român vreme de 30 de ani, iar pe care statul este obligat, prin legea de privatizare a Petrom, să-i plătească.