Alegerile de la PSD Ialomița reconfigurează  complet administrația județului. Adus în scaunul de președinte de organizație de un val masiv de nemulțumire venit din rândurile primarilor partidului, Pavel trebuie să livreze ceea ce a promis. Adică un nou președinte al Consiliului Județean și oameni noi în instituțiile controlate de CJI. Chiar și un nou prefect cu PSD în ADN.

Nu că dl Gigi Petre n-ar avea ceva urme socialism în genele sale politice atacate de mutații profunde necesare supraviețuirii în funcție. Singura vină a prefectului, aflat și el pe făraș, este aceea că s-a lipit prea tare de tandemul Moraru-Neacșu, marii perdanți ai Jihadului pesedist de la sfârșitul săptămânii trecute.

 Moraru și  parlamentarii

Impus de Neacșu în funcția de președinte al CJI în ciuda voinței majorității primarilor PSD, Victor Moraru se pregătește să intre în istorie mai devreme decât s-ar fi așteptat. Deși a avut toate cărțile în mână, bietul primar de Amara s-a grăbit ca fata mare la măritat pe drumul către puterea absolută în partid. Iar graba asta i-a devenit fatală. Puțin.

Primele semne că omul și-a pierdut bruma de rațiune în aburii puterii politici încă nedobândite le-a dat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2016. Din postura de șef de campanie, proaspătul președinte al Consiliului  Județean și-a încordat mușchii și a împărțit capete în gură plebeilor. Printre ei s-a aflat și senatorul Pavel, care și-a luat niște înjurături manufacturate în bariera de la Amara taman în biroul de la partid al noului voievod.  În expunerea lui Moraru era vorba despre întreg arborele genealogic al senatorului de Gheorghe Lazăr, invocat cu măiestrie de birjar și pe un ton ascuțit de către noua eminență căcănie a partidului.

Scandalul a pornit de la intenția candidaților PSD de a se promova în campania electorală prin intermediul unor publicații locale, care nu erau pe placul lui Moraru. Reacția bădăranului cocoțat în fruntea județului a depășit așteptările celor prezenți la incident. Abia atunci au constatat bieții pesediști că idolul babelor din Amara tocmai ce le devenise stăpân. În fața taifunului de la Amara Băi,  parlamentarii s-au exilat la București în așteptarea unor vremuri mai bune, lăsând nebunul singur pe tabla de șah a județului!

Moraru și administrația

Încurajat de Neacșu, Moraru a extins teroarea asupra angajaților de la Consiliului Județean, pe care i-a umilit după cum a avut chef, dar și asupra consilierilor județeni, cărora le-a interzis să meargă la toaletă fără aprobare.  Chiar și presa a fost pusă într-un țarc în sala de ședințe a CJI pentru că Stăpânul scaunelor avea alergie la pigmeii care-i băgau reportofoanele (și nu numai) în gură.

A urmat colonizarea Consiliului Județean cu un nucleu de gen feminin alcătuit din foste și actuale muze și mimoze, selectate pe criterii de lungimi și diametre. Rămași cu nebunul pe cap, primarii președintelui Neacșu s-au protejat cum au putut mai bine. Unii au adoptat tactica strămoșească a capului plecat, refulând în privat mai ceva ca o canalizare înfundată la adresa satrapului. Alții au pupat inelul, dar au ajuns tot la înjurături când au văzut că primesc la schimb doar firimituri pe care le halește tot Moraru, care se pozează cu toate gardurile pe care s-a dat o mână de vopsea.

Emblematic este cazului primarului Sloboziei, Adrian Mocioniu, pe care Moraru îl voia pe post de breloc agățat la cingătoare. După ce s-a afișat cu el în poze anunțând parteneriatul secolului pentru Ialomița, marele om politic de la Traianu l-a trecut pe bietul veterinar la categoria junk și l-a expediat la coș. Căci omul nu livra, nu pupa, nu executa. Era virgin și nu știa cum se face, nu că n-ar fi vrut. Efectul a fost resimțit imediat, municipiul Slobozia primind de la Moraru Multe Urări și Iubire Eternă a se citi doar inițialele) în loc de fonduri pentru investiții .

Banii, puțini câți au fost, au urmat alte destinații. Transformați în vasali sau inamici, după caz, primarii au adunat în ei atât respect că nu poate fi exprimat în cuvinte cât de cât decente. Dar le lipsește curajul și așteaptă ca unul de-al lor, senatorul Pavel, să-i dea golanului un cap în gură și un șut în dos. Măcar așa, pe ultima sută de metri a guvernării, să se simtă și ei răzbunați. Căci n-au uitat cum, în rarele sale momente de luciditate, Moraru îi invita la masă la meniuri de doișpe lei și-i punea apoi să și le plătească singuri. Iar asta nu se face, ideologic vorbind.

Moraru și mass media

Lacheii și cântăreții marelui combinator au fost plantați în funcții de conducere în toate instituțiile CJI, iar trompeta de partid Antena 1 Slobozia a fost preluată pe persoană fizică. Vertebrata blondă care a supt miliarde de lei de la bugetul comunei Amara suge acum înzecit de la toate primăriile din județ, dar și de la mamelonul CJI, mult mai bogat în lapte.

Achiziția dubioasă a firmei care se joacă de-a televiziunea încălcând grosolan legea audio-vizualului s-a făcut pe bază de chetă colectată cash de la parlamentari, zic gurile rele. Iar Moraru a avut grijă să planteze la butoane creierul blond și fără striații al sugativei care-l urmează cu facturierul ca o umbră oriunde e ceva de administrat.

Deși a cumpărat la snop întreg efectivul de prestatori audio- video disponibil în județ, pe care-l alimentează diferențiat de la buget dar și cu funcții publice, minusculul Caligula (ăla care și-a făcut calul senator) a creat instituții noi. Căci limbile disponibile în peisaj nu erau suficiente pentru odele pe care le binemerita în spațiul ialomițean primit moștenire de la nu se știe cine.

Așa a apărut pagina de Facebook a Consiliului Județean, instrument utili în propaganda de tip incultul personalității. Pe peretele virtual oferit gratis de Zuckerberg se lăbărțează mii de poze care-l înfățișează pe conducător, poze ce sunt acompaniate de texte pe care nici Scânteia nu le-ar fi publicat.

Pentru babele care nu le au cu pixelii, Moraru a gândit o publicație print editată de CJI și intitulată Ialomița Ta, deși este evident că numele corect ar fi fost Ialomiția  Lui. Conținutul este la fel de grețos, iar limbile tipărite sunt executate cu o măiestrie demnă de silă. Simbriașul care le execută este Dumnezeul limbilor și părintele adoptiv al limbii de lemn. Distracția costă bugetul public 200.000 de lei/an, fițuica având defectul că nu poate substitui hârtia igienică deși se difuzează gratuit.

Moraru contra Ciupercă

Dacă de furia lui Pavel ar mai putea scăpa, bietul Moraru nu scapă de un prieten bun pe care l-a transformat în mopul ideal pentru lustruit podelele partidului. Este vorba despre bătrânul Silvian Ciupercă, fost ocupant al scaunului de pe care astăzi Moraru scuipă coji de semințe în capetele supușilor.

Sejurul petrecut la tubulatură l-a transformat pe Ciupercă într-un fel de erou de război, la care pesediștii se uită cu admirație. Pesedist unicat trecut prin pușcăriile statului paralele, deși nu era cel mai bandit dintre ei, nea Vasile a devenit o statuie vie. S-a văzut asta la conferința de alegeri, unde însuși Dragnea a ascultat fascinant cuvântarea marelui deținut politic de la Țăndărei.

Ciupercă a cuvântat cu fața la Moraru, pe care l-a denumit „cineva de aici”. Iar sala a devenit dintr-o dată imensă și bietul Victor ar fi vrut să se deschidă pământul și să-l primească la adăpost de privirile injectate cu duioșie ale celor din sală. Acela a fost mesajul nuanțat ca un ferpar, care anunța decesul prematur al președintelui în funcție.

Expresia „cineva de aici” concentrează în ea toată frustrarea unei întregi organizații redusă la statutul de cor bisericesc pus să cânte ode pentru un chip cioplit. Înglobează toată frustrarea pe care deținutul politic de la Țăndărei a simțit-o atunci când Moraru a calculat prejudiciul ăla de 6 milioane de lei rezultat din afacerea Green Harverst, pe care l-a scos ca pe o piatră de moară numai bună de atârnat în cârca fostului demnitar de Strachina.

Asta a fost crucea pe care Moraru și-a pus-o singur la căpătâi și pe care o va duce în spinare câte zile o mai avea de stat în politică. Așa s-a făcut țăndări o carieră începută pe ulițele desfundate din Amara și sfârșită într-o sâmbătă, pe la prânzișor, într-o sală mare cât un cavou.