Preocupat de transparența surselor de finanțare ale unor site-uri care nu susțin propaganda PSD, condamnatul Liviu Dragnea, Livache pentru intimi, cere guvernului să inițieze o lege care să permită verificarea veniturilor acestora.
Cererea lui Dragnea vine după ce un alt condamnat, Dan Voiculescu, s-a arătat preocupat de această chestiune. În spatele demersului oral al condamnatului se află dorința sa primitivă de a suprima presa incomodă pe care nu o poate cumpăra.
În aprilie 2008 Dragnea, în calitate de președinte al Consiliului Județean Teleorman, a cerut Judecătoriei Alexandria să interzică difuzarea ziarului Gazeta de Sud Est în județ. Cazul a ajuns în raportul din 2009 al Departamentului de Stat al SUA cu privire la respectarea drepturilor omului în România.
Livache contra Gazeta de Sud Est
Pe când era baron local și dădea ora exactă la Telemorman, județul cel mai amărât din România, Livache s-a confruntat cu un fenomen neașteptat. În primăvara anului 2008, din senin, în județul său s-a declanșat o ploaie de precipitații sub formă de dezvăluiri incendiare comise de săptămânalul Gazeta de Sud Est.. Cităm titluri la întâmplare: „Liviu Dragnea, baronul imobiliar“, „Bezna în enclava lui Dragnea“ , „Gașca lui Dragnea face poștă Tel Drum SA“. Precipitații, zic? Fals! Inundații, grindină, vânt cu aspect de viscol!
Era neverosimil ca, într-un județ în care ziarele locale se deschideau cu ample dezvăluiri despre realizările lui Dragnea și respectivele publicații erau cumpărate cu vraful de primării și distribuite forțat localnicilor, să apară asemenea nemernicii!
Pocnit direct în freza lui de băiat de prăvălie, Livache a gândit o strategie de combatere pe mai multe direcții. În prima fază a încercat să rupă difuzarea. Din cauză de exces de democrație, în Teleorman nici un difuzor de presă n-a dorit să preia ziarul care, atenție, era gratuit. Nici măcar golanii de la Rodipet, care erau obligați să-l preia, n-au vrut să-l supere pe Conducător.
Numai că jurnaliștii care-l produceau pe ziar au găsit formula să-l distribuie cu activiști PD-L. Săptămânal, 40.000 de exemplare pline cu defăimări documentate inundau câmpiile mănoase ale Teleormanului.
Atunci Livache a pus la bătaie niște bănet și a încercat să cumpere ziarele de la distribuitori. N-a prea mers, că nu mulți au acceptat târgul. La Roșiorii de Vede distribuitorii volanți au fost amendați de poliția comunitară la ordinul primarului și li s-au confiscat ziarele. Manevra n-a ținut iar ziarul a continuat să apară. Prin instituțiile publice se citea prin băi, tras la copiator iar pe stradă oamenii făceau coadă să-l ia de la difuzori.
Învins pe toată linia, bietul Baron a dat o fugă la judecători și, în disperare de cauză, a apelat la varianta „Dama cu camelii”. Adică a dat publicația în judecată la cremenal. Dar nu pentru calomnie sau insultă, ci pentru a obține nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea difuzării ziarului în județ pe perioada campaniei electorale!
Adică să facă instanța ceea ce nu putuse el prin mijloacele de tip mafiot pe care le utilizase. Aici se impune o precizare. Livache a gândit bine. Nu a dat în judecată ziarul pentru calomnie, pentru că la Judecătorie jurnaliștii ar fi venit cu dosarele să se apere și ar fie ieșit urât.
Portretul baronului la tinerețe
„Este de notorietate faptul că subsemnatul îmi desfășor activitatea în mod legal, aducându-mi contribuția la progresul economico-social al județului Teleorman de o lunga perioada de timp și că nu am avut probleme legale. Consider ca afirmațiile prin care subsemnatul sunt calificat ca autor al infracțiunilor de trafic de influență, fals în declarații ș.a.m.d., afirmații făcute prin intermediul presei, sunt de natură să mă expună disprețului public.
Arăt de asemenea că – atât în cercul de prieteni, cât și din societate – sunt cunoscut ca un om onest, gospodar și responsabil, aceste atribute fiindu-mi respectate atât pe raza județului Teleorman, cât și la nivel național, fiind cunoscut ca un membru marcant al unui partid politic important“.
Acest delir de tip auto-felație, ca să ne exprimăm metaforic, nu reprezintă afirmații rostite de Livache în fața oglinzii, ci afirmații făcute în scris în cererea de suprimare a ziarului adresată Judecătoriei Alexandria. Bietul baron se credea mare gospodar într-un județ unde oamenii sunt săraci și responsabil într-o urbe în care porcii se hrăneau din coșurile de gunoi stradale.
În mod eronat Livache considera că ziarul îi afecta imagina pentru că descria fapte cuprinse în documente care ilustrau cinstea lui proverbială. Iată ce solicita condamnatul în cererea adresată judecătoriei:
In contextul campaniilor electorale ale anului 2008, solicit instantei de judecata sa emita o ordonanta presedintiala in baza art. 581 cod de procedura civila (Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intirziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara) in vederea sistarii difuzarii ziarului «Gazeta de Sud-Est» pe raza judetului Teleorman pina la finalizarea acestor campanii pentru considerentul ca – prin publicarea in mod repetat a unor afirmatii calomnioase – ziarul «Gazeta de Sud-Est» induce opiniei publice o imagine a subsemnatului ce nu corespunde realitatii afectindu-mi in mod ireparabil dreptul meu de a fi ales intr-o functie publica.
E la mintea cocoșului, deci și a lui Livache, că defăimarea putea fi verificată foarte ușor și că arestarea pentru 30 de zile a lui și a lui Tăriceanu era perfect posibilă. Cam așa era defăimat Dragnea în 40.000 de exemplare săptămânal.
Judecătoria i-a dat flit domnului Liviu fapt pentru care gășcuța pesedistă din Teleorman a apelat la organele cu pulan. Și s-a pornit o anchetă milițienească în toată regula la plângerea lui Livache care a acuzat jurnaliștii și difuzorii (?!) că difuzează informații false!
Vreo câteva zeci de oamenii care au difuzat ziarul au fost luați de milițieni la audieri într-o anchetă nemaivăzută în Telemorman.
Noroc că și în acest caz a existat un magistrat cu scaun la cap care a înțeles repede despre ce era vorba și care, cu tact, că omul era la putere, a clasat dosarul. Acțiunile îndrăznețe ale lui Livache nu au trecut, însă, neobservate.
USA contra Livache
Atunci, ca și acum, o singură mare putere a avut curajul să ia apărarea jurnaliștilor. Nu Traian Băsescu, care era președinte și care n-a avut timp să apere drepturile unor bieți cetățeni. A fost nevoie de o putere nucleară ca USA, care a tras spada din teacă și a grăit cam așa în raportul Departamentului de Stat cu privire la respectarea drepturilor omului în România:
February 25, 2009
Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor
At the end of April Liviu Dragnea, a Social Democratic Party (PSD) member and then-president of the Teleorman County Council, asked the civil court in Alexandria to prohibit distribution of the daily Gazeta de Sud Est until the end of the local electoral campaign. Dragnea claimed that the daily published false statements about him. The court rejected the request. (http://romania.usembassy.gov/2008_hrr.html)
Un singur ziar național a scris ceva și a consemnat o declarație. Cristian Diaconescu, pe atunci purtător de cuvânt al PSD și fost ministru al Justiției a grăit astfel:
Ideea în sine de a închide o publicație nu rezolvă o problemă. Ideea de a suprima un glas de presă nu trebuie asociată cu un partid de stânga.
Ziarul se numea Cotidianul iar în ziua în care a publicat articolul nu a fost distribuit în Teleorman nici măcar către abonați.
